picotà v. a pica de somn. [Frecventativ din pica]. verbpicotà
picotésc v. intr. (imit. d. a pica). Vest. Pirotesc, pic (nu maĭ pot) de somn. – La Ch. N. I, 95 și 131, -ez: să merg fugînd saŭ picotînd [!], țĭ-aĭ întins trupu la soarele primăveriĭ și picotezĭ. verbpicotesc
picota verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)picota | picotare | picotat | picotând | singular | plural | ||
picotând | picotați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | picotez | (să)picotez | picotam | picotai | picotasem | |
a II-a (tu) | picotezi | (să)picotezi | picotai | picotași | picotaseși | ||
a III-a (el, ea) | picotează | (să)picotai | picota | picotă | picotase | ||
plural | I (noi) | picotăm | (să)picotăm | picotam | picotarăm | picotaserăm | |
a II-a (voi) | picotați | (să)picotați | picotați | picotarăți | picotaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | picotează | (să)picoteze | picotau | picotară | picotaseră |