pichiri definitie
- Vezi aici mai multe rimepichiri
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cupi
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cupic
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina curi
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuiri
píchiri (reg.) (-chi-ri) interj. invariabilpichiri
pichirì v. Mold. a cerceta cu de-amănuntul. [V. bichirì]. invariabilpichirì
PÍCHIRI interj. (Reg.; adesea repetat) Cuvânt care imită strigătul bibilicii. – Onomatopee. invariabilpichiri
píchere / píchire (bibilică) (reg.) s. f., g.-d. art. pícherii / píchirii; pl. pícheri / píchiri substantiv femininpichere
píchire v. píchere substantiv femininpichire
pichíre (píchiri), s. f. – Bibilică (Numida meleagris). – Var. piche, pichere, picură. Origine îndoielnică, dar sigur legată de ngr. ποιϰίλος „pestriț”, cf. numele sp. Originea imitativă (Scriban) pare mai puțin probabilă. substantiv femininpichire
pichire f. Mold. 1. Zool. bibilică; 2. țesătură cu picățele ca penele păsării. [V. pică]. substantiv femininpichire
píchire și píche (Mold.) și pícură (Bucov.) f., pl. ĭ (d. pic-pic orĭ picat-picat, păcat-păcat, strigătu acesteĭ păsărĭ. Cp. cu it. picchio, cĭocănitoare; rus. pikatĭ, ceh. pikati, a piui). O pasăre galinacee domestică cu penele cenușiĭ închise pătate cu picățele albe rătunde [!] (númida meléagris). Pichirea e mare cît găina și are o creastă foarte dură. Oŭăle eĭ îs mult maĭ dure de cît [!] ale găiniĭ, și de aceĭa se și clocesc în maĭ mult timp (patru săptămînĭ). Ĭa [!] e originară din Africa, dar e aclimatată peste tot pămîntu. În Munt. se numește bibilică, în Olt. cîță, în Bucov. și pantarcă. Spanioliĭ o numesc pintada, adică „pictată”, din cauza regularitățiĭ picățelelor eĭ. După mitologia grecească pichirile-s surorile erouluĭ Meleagru, pe care ele l-aŭ plîns așa de mult la moarte, în cît [!] Diana, de milă, le-a prefăcut în pichirĭ, ĭar picățelele albe și rătunde de pe penele lor reprezentă [!] lacrămile [!] pe care le-aŭ vărsat ele. substantiv femininpichire