PICHETÁRE s.f. Acțiunea de a picheta și rezultatul ei; pichetaj. [< picheta]. substantiv femininpichetare
PICHETÁRE, pichetări, s. f. Acțiunea de a picheta. – V. picheta. substantiv femininpichetare
PICHETÁ vb. I. tr. A marca prin picheți punctele unui traseu, ale unei alinieri etc. [< fr. piquetter]. verb tranzitivpicheta
PICHETÁ vb. tr. 1. a marca prin picheți3 (II) punctele unui traseu. 2. a sta de pază la poarta întreprinderii, instituției. (< fr. piquetter) verb tranzitivpicheta
pichetá (a ~) vb., ind. prez. 3 picheteáză verb tranzitivpicheta
PICHETÁ, pichetez, vb. I. Tranz. I. A forma un pichet de grevă la poarta unei întreprinderi. II. A marca punctele unei alinieri, ale unei măsurători etc. prin picheți3 (II) înfipți în pământ. ♦ A bate picheți3 (II) în pământ (pentru a marca ceva). – Din fr. piqueter. verb tranzitivpicheta
pichetare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | pichetare | pichetarea |
plural | pichetări | pichetările | |
genitiv-dativ | singular | pichetări | pichetării |
plural | pichetări | pichetărilor |