picát s. n. adjectivpicat
PICÁT2, -Ă, picați, -te, adj. 1. (în expr.) Picat din cer (sau din soare) = foarte frumos. 2. (Înv. și pop.) Pătat, murdărit (cu ceva care a picat). – V. pica1. adjectivpicat
picat în cur / în fund (după cineva sau ceva) expr. (vulg.) care simte o atracție puternică (pentru cineva sau ceva). adjectivpicatîncur
a fi picat din cer / din lună / din nori / din stele expr. 1. a fi dezorientat, a nu ști ce să facă. 2. a fi rupt de realitatea imediată. adjectivafipicatdincer
PICÁ vb. I. intr. (Av.) A face un picaj. [P.i. pic, pichez. / < fr. piquer]. verbpica
PICÁ2, pers. 3 pichează, vb. I. Intranz. (Despre avioane) A coborî în picaj. – Din fr. piquer. verbpica
2) pic, a -á v. intr. (imit. d. zgomotu picăturilor care cad. Cp. și cu vgr. pítylos, pleoscăit, cĭuruit). Cad picătură cu picătură, picur: apa pica pin [!] acoperemîntu [!] stricat. Cad: merele pică din pom, el a picat pe gheață. Îs foarte ostenit, nu maĭ pot: a pica de osteneală, de somn. Sosesc pe neașteptate saŭ răpede [!], îs aproape să sosesc: acuma am picat, trebuĭe să pice acuma. E frumoasă de (= în cît) pică (vest), e foarte frumoasă, vorbind de o femeĭe (V. coz). V. tr. Picur, fac să cadă picăturĭ pe cineva: nu voĭ spune chear [!] să mă picĭ cu ceară. Tel. Lovesc. verb tranzitivpic
PICÁ vb. I. intr. (Av.) A face un picaj. [P.i. pic, pichez. / < fr. piquer]. verb tranzitivpica
picà v. 1. a picura: dacă nu curge, pică; 2. Mold. a cădea: a pica de oboseală, de somn; 3. a veni pe neașteptate: a picat tocmai acum. [Probabil onomatopee (v. țâră)]. verb tranzitivpicà
a-i pica (cuiva) fisa expr. a avea o revelație bruscă; a înțelege (brusc) cum stau lucrurile. verb tranzitivaipica
a pica la fix / la țanc expr. a pica / a veni la momentul potrivit / oportun. verb tranzitivapicalafix
a pica în bot expr. 1. a fi obosit / istovit / epuizat 2. (d. un proiect) a eșua verb tranzitivapicaînbot
a pica la zar expr. (fig.) a face cinste, a plăti consumația cuiva într-un local. verb tranzitivapicalazar
a-i pica mucii (undeva / la cineva) expr. (vulg.) a merge foarte des undeva / la cineva, a frecventa asiduu un loc sau o persoană. verb tranzitivaipicamucii
a-i pica nasul (cuiva) expr. a-și pierde îndrăzneala sau îngâmfarea, a rămâne rușinat / umilit. verb tranzitivaipicanasul
a pica din cer / din senin expr. a veni pe neașteptate. verb tranzitivapicadincer
a pica de fazan expr. a fi înșelat / escrocat; a fi păcălit, a rămâne despăgubit. verb tranzitivapicadefazan
a pica la așternut expr. (d. femei) a avea un raport sexual cu un bărbat. verb tranzitivapicalaașternut
să mă pici cu ceară expr. (în propoziții negative) degeaba, zadarnic; cu nici un chip, în nici un caz. verb tranzitivsămăpicicuceară
a pica de la coada vacii expr. (d. orășeni) a proveni din mediul rural. verb tranzitivapicadelacoadavacii
a-i pica mucii după cineva expr. (vulg.) a fi foarte îndrăgostit de cineva. verb tranzitivaipicamuciidupăcineva
a aștepta să-i pice mură-n gură expr. (pop.) a nu acționa pentru atingerea unui scop; a rămânne impasibil într-o situație în care s-ar impune o acțiune imediată verb tranzitivaașteptasăipicemurăngură
picat adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | picat | picatul | picată | picata |
plural | picați | picații | picate | picatele | |
genitiv-dativ | singular | picat | picatului | picate | picatei |
plural | picați | picaților | picate | picatelor |