PICÁNT, -Ă adj. 1. Pișcător; înțepător, iute. 2. (Fig.) Indecent, cu o ușoară nuanță obscenă. ♦ Nostim, atrăgător. [< fr. piquant]. adjectivpicant
PICÁNT, -Ă adj. 1. (despre mâncăruri, băuturi) condimentat; înțepător, iute. 2. (fig.; despre anecdote) indecent, cu o ușoară nuanță obscenă. 3. nostim, atrăgător. (< fr. piquant) adjectivpicant
*picánt, -ă adj. (fr. piquant, d. piquer, a înțepa, a împunge). Înțepător, pișcător: vin, sos picant. Fig. Fin, spiritual, satiric: glumă picantă. Interesant, atrăgător: frumuseță [!] picantă. adjectivpicant
picánt adj. m., pl. picánți; f. picántă, pl. picánte adjectivpicant
picant a. 1. fig. înțepător: vorbă picantă; 2. fin, spiritual: glumă picantă. ║ n. ceeace e interesant: picantul afacerii e că... (= fr. piquant). adjectivpicant
PICÁNT, -Ă, picanți, -te, adj. 1. (Despre mâncăruri, băuturi sau despre gustul lor) Condimentat (de obicei iute, usturător etc.). 2. Fig. (Despre glume, anecdote etc.) (Ușor) indecent, obscen, piperat. 3. Fig. (Despre persoane și despre înfățișarea lor) Nostim, atrăgător, seducător. – Din fr. piquant. adjectivpicant
picant adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | picant | picantul | picantă | picanta |
plural | picanți | picanții | picante | picantele | |
genitiv-dativ | singular | picant | picantului | picante | picantei |
plural | picanți | picanților | picante | picantelor |