reduceri si promotii 2018
Definitie pica - ce inseamna pica - Dex Online
Alege sensul dorit: pica - substantiv feminin pica - temporar pica - verb pica - verb tranzitiv

pica definitie

PÍCA s.f. (Med.) Pervertire a poftei de mâncare. [< fr. pica, cf. lat. picacoțofană]. substantiv feminin pica

PÍCA2 s. f. (med.) pervertire a gustului, constând în a prefera substanțele necomestibile (cărbune, pământ, argilă etc.). (< fr. pica) substantiv feminin pica

PÍCĂ1 s.f. Ciudă, pizmă. [< fr. pique]. substantiv feminin pică

PÍCĂ1 s. f. ciudă, pizmă, ranchiună. (< germ. Pike) substantiv feminin pică

2) *pícă f., pl. ĭ (fr. pique, suliță). Una din cele doŭă figurĭ negre ale cărților de joc și care are forma unuĭ vîrf de lance. substantiv feminin pică

pícă1 (ură) (pop.) s. f., g.-d. art. pícii substantiv feminin pică

pícă2 (la cărțile de joc) s. f., g.-d. art. pícii; pl. pici substantiv feminin pică

PÍCĂ2 s.f. Unul dintre semnele de pe cărțile de joc, în formă de inimă sau de frunză colorată în negru și având o codiță. [< fr. pique]. substantiv feminin pică

PÍCĂ2 s. f. unul dintre semnele de pe cărțile de joc, în formă de inimă sau de frunză cu codiță, colorată în negru. (< fr. pique) substantiv feminin pică

1) *pícă f., pl. inuz. ĭ (fr. pique, cĭudă, ură, d. piquer, a împunge, d. pic, cazma, tîrnăcop, pisc. Zic și Rușiĭ píka și Sîrbiĭ pik a. î. Barb. Fam. Cĭudă, ură, animozitate: a avea, a prinde pică pe cineva. substantiv feminin pică

pică f. 1. ură mare și ascunsă: are pică pe tine; 2. una din cele patru colori în jocul de cărți: damă de pică (= fr. pique). substantiv feminin pică

pică f. 1. Zool. bibilică; 2. materie de bumbac cu puncte colorate (ca penele păsării). [Onomatopee]. substantiv feminin pică

PICÁ1, pic, vb. I. 1. Intranz. (înv. și pop.) A cădea de la o oarecare înălțime. ◊ Expr. (Fam.) A pica (sau a fi picat) (ca) din cer (sau din lună, din nori, din stele) =a veni pe neașteptate; b) a fi dezorientat, a nu ști ce să facă. A pica cerul pe cineva = a) a se simți foarte rușinat; b) a rămâne uimit, a fi surprins de ceva. ♦ A se desprinde, a se desface dintr-un tot, dintr-un ansamblu (căzând, pierzându-se etc.). ♦ (Fam.; despre îmbrăcăminte) A nu se mai ține (pe corp) (din cauza dimensiunilor exagerate); p. ext. a fi numai zdrențe. ♦ (Despre ființe) A-și pierde poziția verticală (căzând la pământ); a se prăbuși, a se răsturna, a se prăvăli. ◊ Expr. A pica de somn (sau de oboseală) = a fi foarte obosit. A pica în genunchi (înaintea cuiva) = a cădea în genunchi (pentru a ruga, a implora, a solicita etc.). Frumos (sau frumușel) de pică = foarte frumos, neînchipuit de frumos. ♦ (Despre clădiri) A se dărâma, a se surpa, a se nărui. ♦ Fig. A muri (în luptă). ♦ Fig. (Fam.) A nu reuși la un examen, la. un concurs etc. ♦ Tranz. Profesorul l-a picat la examen. 2. Tranz. (înv. și pop.) A face să cadă în picături (un lichid, o materie topită). ◊ Expr. Să-l (sau să mă, să ne etc.) pici cu ceară (sau cu lumânarea) = orice ai face, pentru nimic în lume, cu niciun preț, nicidecum. ◊ Intranz. A cădea în picături; spec. (impers.) (sens curent) a ploua ușpr, cu stropi rari. ◊ Refl., intranz. și tranz. A (se) păta, a (se) murdări cu ceva. 3. Intranz. (Fam.) A intra în posesia unui lucru, a dobândi ceva în mod întâmplător; a câștiga ceva (în mod ocazional sau ilicit). ◊ Expr. A pica în mâna (sau în palma, în mâinile) cuiva = a ajunge în puterea, la discreția cuiva. 4. Intranz. (Fam.) A sosi pe neașteptate; a se ivi, a apărea. 5. Intranz. (înv. și pop.) A cădea în..., a da în..., a fi cuprins de... ♦ (Pop.; despre zile, evenimente etc.) A se nimeri la o anumită dată; a cădea, a fi. 6. Tranz. (Pop.) A lovi, a atinge pe cineva (țintindu-l cu ceva). – Din pic1. substantiv feminin pica

pícă (píci), s. f.1. Vîrf de lance, la jocul de cărți. – 2. Resentiment, ciudă, necaz. – Mr. pică „resentiment”. Fr. pique, sensul al doilea poate prin intermediul ngr. πίϰα și numai indirect din it. picca (Cihac, II, 254; Meyer, Neugr. St., IV, 71), ven. pica.Der. picador, s. m. (la luptele cu tauri, asistent al toreadorului), din sp. prin intermediul fr.; picant, adj. (condimentat), din fr. piquant; picher, s. m. (vînător călare; cantonier), din fr. piqueur; pichet, s. n. (țesătură de bumbac), din fr. piqué, cf. rus. piket; pichet, s. n. (joc de cărți; par, țăruș; clădire de grăniceri), din fr. piquet, it. picchetto, ultimul sens cu var. bechet, din tc., rus. beket; picheta, vb. (a marca prin picheți, a trasa), din fr. piqueter; pichetaș, s. m. (soldat de la un post de frontieră). substantiv feminin pică

PÍCĂ1 s. f. (Pop.) Ură ascunsă, nemărturisită, dușmănie (împotriva cuiva); ciudă, necaz, ranchiună. – Cf germ. Pike. substantiv feminin pică

PÍCĂ2, pici, s. f. Unul dintre cele patru semne distinctive de pe cărțile de joc, de culoare neagră, în formă de inimă sau de frunză cu vârful în sus și cu o codiță în partea de jos; p. ext. carte de joc cu acest semn. – Din germ. Pik, fr. pique. substantiv feminin pică

a purta pică / râcă (cuiva) expr. a nu(-i) putea ierta (cuiva) o ofensă, un afront din trecut; a fi ranchiunos (pe cineva). substantiv feminin apurtapică

picá1 (a ~) (a cădea) vb., ind. prez. 3 pícă temporar pica

picá2 (a ~) (a coborî în picaj) vb., ind. prez. 3 picheáză temporar pica

a pica cu ceva expr. a da. temporar apicacuceva

PICÁ vb. I. intr. (Av.) A face un picaj. [P.i. pic, pichez. / < fr. piquer]. verb pica

PICÁ1 vb. intr. (despre avioane) a face un picaj. (< fr. piquer) verb pica

PICÁ2, pers. 3 pichează, vb. I. Intranz. (Despre avioane) A coborî în picaj. – Din fr. piquer. verb pica

2) pic, a v. intr. (imit. d. zgomotu picăturilor care cad. Cp. și cu vgr. pítylos, pleoscăit, cĭuruit). Cad picătură cu picătură, picur: apa pica pin [!] acoperemîntu [!] stricat. Cad: merele pică din pom, el a picat pe gheață. Îs foarte ostenit, nu maĭ pot: a pica de osteneală, de somn. Sosesc pe neașteptate saŭ răpede [!], îs aproape să sosesc: acuma am picat, trebuĭe să pice acuma. E frumoasă de (= în cît) pică (vest), e foarte frumoasă, vorbind de o femeĭe (V. coz). V. tr. Picur, fac să cadă picăturĭ pe cineva: nu voĭ spune chear [!] să mă picĭ cu ceară. Tel. Lovesc. verb tranzitiv pic

PICÁ vb. I. intr. (Av.) A face un picaj. [P.i. pic, pichez. / < fr. piquer]. verb tranzitiv pica

picà v. 1. a picura: dacă nu curge, pică; 2. Mold. a cădea: a pica de oboseală, de somn; 3. a veni pe neașteptate: a picat tocmai acum. [Probabil onomatopee (v. țâră)]. verb tranzitiv picà

a-i pica (cuiva) fisa expr. a avea o revelație bruscă; a înțelege (brusc) cum stau lucrurile. verb tranzitiv aipica

a-i pica fața expr. a rămâne mut de uimire / surprins / stupefiat. verb tranzitiv aipicafața

a pica la fix / la țanc expr. a pica / a veni la momentul potrivit / oportun. verb tranzitiv apicalafix

a pica la zar expr. (fig.) a face cinste, a plăti consumația cuiva într-un local. verb tranzitiv apicalazar

a pica în bot expr. 1. a fi obosit / istovit / epuizat 2. (d. un proiect) a eșua verb tranzitiv apicaînbot

a-i pica mucii (undeva / la cineva) expr. (vulg.) a merge foarte des undeva / la cineva, a frecventa asiduu un loc sau o persoană. verb tranzitiv aipicamucii

a pica cu fapt expr. (intl.) a fi prins în flagrant delict. verb tranzitiv apicacufapt

a-i pica nasul (cuiva) expr. a-și pierde îndrăzneala sau îngâmfarea, a rămâne rușinat / umilit. verb tranzitiv aipicanasul

a pica din cer / din senin expr. a veni pe neașteptate. verb tranzitiv apicadincer

a pica de fazan expr. a fi înșelat / escrocat; a fi păcălit, a rămâne despăgubit. verb tranzitiv apicadefazan

a pica la așternut expr. (d. femei) a avea un raport sexual cu un bărbat. verb tranzitiv apicalaașternut

să mă pici cu ceară expr. (în propoziții negative) degeaba, zadarnic; cu nici un chip, în nici un caz. verb tranzitiv sămăpicicuceară

a pica de la coada vacii expr. (d. orășeni) a proveni din mediul rural. verb tranzitiv apicadelacoadavacii

a-i pica mucii după cineva expr. (vulg.) a fi foarte îndrăgostit de cineva. verb tranzitiv aipicamuciidupăcineva

a aștepta să-i pice mură-n gură expr. (pop.) a nu acționa pentru atingerea unui scop; a rămânne impasibil într-o situație în care s-ar impune o acțiune imediată verb tranzitiv aașteptasăipicemurăngură

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului pica

pica   substantiv feminin infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) pica picare picat picând singular plural
picând picați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) pic (să) pic picam picai picasem
a II-a (tu) pici (să) pici picai picași picaseși
a III-a (el, ea) pi (să) picai pica pică picase
plural I (noi) picăm (să) picăm picam picarăm picaserăm
a II-a (voi) picați (să) picați picați picarăți picaserăți
a III-a (ei, ele) pichea (să) pice picau pica picaseră
pica   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pica pica
plural
genitiv-dativ singular picați
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z