picățea definitie

nostim și cu picățele expr. (glum.) hazliu, simpatic, atrăgător. adjectiv nostimșicupicățele

PICĂȚEÁ, -ÍCĂ, picățele, s. f. 1. (La pl.) Desen format din puncte sau din suprafețe geometrice de dimensiuni mici, repetate simetric pe o țesătură de altă culoare; (și la sg.) fiecare dintre aceste elemente ale desenului. ◊ Expr. (Fam. sau glumeț) (Nostim și) cu picățele = (despre oameni) plini de haz; atrăgător, picant.(Pop.) Picătură (1) mică dintr-un lichid, dintr-o materie topită (și nesolidificată) etc. – Picat2 + suf -ea, -ică. substantiv feminin picățea

picățéle f. pl. (d. inuzitatu picățea saŭ -ícă, d. picat, a pica, a face să cadă picăturĭ saŭ stropĭ, și, pin [!] urmare, a orna cu picăturĭ, care pot fi colorate). Fam. Micĭ și numeroase puncte pe o stofă saŭ pe niște pene, ca la bibilică. V. puchițeĭ. substantiv feminin picățele

picățele n. pl. puncte și flori colorate pe o stofă: stambă albă cu picățele roșii. [V. pică, bibilică]. substantiv feminin picățele

picățeá/picățícă (pop., fam.) s. f., art. picăț eáua/picăț íca, g.-d. art. picăț élei; pl. picățéle, art. picățélele temporar picățea

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului picățea

picățea   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular picățea picățeaua
plural picățele picățelele
genitiv-dativ singular picățele picățelei
plural picățele picățelelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z