picățea definitie

PICĂȚEÁ, -ÍCĂ, picățele, s. f. 1. (La pl.) Desen format din puncte sau din suprafețe geometrice de dimensiuni mici, repetate simetric pe o țesătură de altă culoare; (și la sg.) fiecare dintre aceste elemente ale desenului. ◊ Expr. (Fam. sau glumeț) (Nostim și) cu picățele = (despre oameni) plini de haz; atrăgător, picant.(Pop.) Picătură (1) mică dintr-un lichid, dintr-o materie topită (și nesolidificată) etc. – Picat² + suf -ea, -ică. substantiv feminin picățea

picățéle f. pl. (d. inuzitatu picățea saŭ -ícă, d. picat, a pica, a face să cadă picăturĭ saŭ stropĭ, și, pin [!] urmare, a orna cu picăturĭ, care pot fi colorate). Fam. Micĭ și numeroase puncte pe o stofă saŭ pe niște pene, ca la bibilică. V. puchițeĭ. substantiv feminin picățele

picățele n. pl. puncte și flori colorate pe o stofă: stambă albă cu picățele roșii. [V. pică, bibilică]. substantiv feminin picățele