piastru definitie

PIÁSTRU s.m. Monedă de argint de diferite valori, întrebuințată odinioară în unele țări (Turcia, Țările Române, Ungaria). ♦ Monedă divizionară în diverse țări din Orientul Apropiat (Siria, Sudan etc.), valorând a suta parte dintr-o liră. [Pron. pi-as-, pl. -ștri. / < it. piastra, cf. fr. piastre]. substantiv masculinpiastru

PIÁSTRU s.m. ~ ♦ Monedă divizionară în Libia (în trecut, a suta parte dintr-o liră), Sudan (a suta parte dintr-o liră, respectiv a mia parte dintr-un dinar), Egipt, Liban și Siria (a suta parte dintr-o liră). (cf. fr. piastre, it. piastra = placă subțire de metal < lat. emplastra, emplastrum = pansament) [și AHDEL, MW] substantiv masculinpiastru

piástru (piáștri), s. m. – Monedă turcească. Valoarea lui inițială de 6 drahme a fost redusă la 5 și jumătate de Mahomed al II-lea, la 5 de Mustafa, la 4 și jumătate de Abdul Hamid și la 4 de Selim al III-lea; valorează 40 de parale sau 120 de aspri. Ngr. πιάστρα. substantiv masculinpiastru

pĭástru m., pl. ștri (it. piastra, de unde și ngr. pĭástra. V. empiastru). O monetă [!] de diferite valorĭ în diferite țărĭ. Cel turcesc (numit la noĭ și leŭ și groș) valora 23 de banĭ, cel egiptenesc 26. În America (Uruguay, Haiti, Mexic), în Indochina franceză și la Canton (China) e pĭesa de 5 francĭ. V. chisea 2. substantiv masculinpĭastru

piástru (pi-as-) s. m., art. piástrul; pl. piáștri, art. piáștrii substantiv masculinpiastru

piastru m. 1. leu vechiu; 2. monedă de argint în diferite țări: piastrul turcesc. substantiv masculinpiastru

PIÁSTRU, piaștri, s. m. 1. Monedă (turcească) de argint, a cărei valoare a variat în decursul timpului și care a circulat și în Țările Române. 2. Monedă divizionară în Siria și Sudan. [Pr.: pi-as-] – Din germ. Piaster, fr. piastre. substantiv masculinpiastru