peștelui definitie

péște (péști), s. m. – 1. Vertebrat acvatic inferior, de obicei cu solzi, care respiră prin branhii. – 2. Carne de pește (1.) – 3. Semn de zodiac. – 4. Codoș, proxenet. – Mr. peaște, pescu, megl. pęști, istr. peșt. Lat. piscem (Pușcariu 1300; Candrea-Dens., 1367; REW 6532), cf. alb. pešk (Philippide, II, 651), it. pesce, prov. peis, cat. peix, sp. pez, port. peixe. Atît mr. și alb. cît și der. indică prezența unui sing. *pescu, a cărui absență ar face inexplicabile cea mai mare parte a der. care urmează; se poate admite că forma semnalată de noi ar fi avut numai o existență teoretică, ca *hăinuri în înhăinurat. Der. păscoi, s. m. (peștele mascul); peștoaică, s. f. (femela peștelui; șmecheră, întreținută); peștișoară, s. f. (plantă acvatică, Salvinia natans); pescos, adj. (bogat în pește), care ar putea reprezenta direct și lat. piscosus; pescui, vb. (a prinde pește); pescuit, s. n. (acțiunea de a pescui); pescuitor, adj. (care pescuiește); pescuț, s. m. (peștișor); pescuină, s. f. (Bucov., iaz, heleșteu), cu suf. din vizuină (după Tiktin, formație cultă, din lat. piscina încrucișat cu a pescui). – Cf. pescar. substantiv masculinpește

pește, pești s. m. 1. proxenet 2. amantul unei prostituate substantiv masculinpește

péște s. m., pl. pești substantiv masculinpește

!péște-fierăstrắu (specie de pești) s. m., pl. pești-fierăstrắu substantiv masculinpește

péște m. (lat. pĭscis, rudă cu got. fisk, engl. fish, germ. fisch; alb. pešk; it. pesce, sard. píske, pv. peis, cat. peix, sp. pez, pg peixe. Fr. poisson vine d. lat. *pĭscio, -ónis). Un animal acŭatic vertebrat cu sînge rece. Fig. Triv. (după fr. maquereau). Bărbat care trăĭește pe socoteala femeilor. Pl. Peștiĭ, un semn al zodiaculuĭ. A tăcea ca peștele, a nu zice nicĭ un cuvînt. A trăi ca peștele pe uscat, a trăi într´o situațiune dificilă, cu greŭ. A trăi ca peștele în apă, a fi fericit, a fi la largu tău. – Zool. Peștiĭ constitue [!] o clasă a vertebratelor, aŭ sînge roș rece, îs în general oviparĭ și respiră pin [!] branchiĭ. Corpu lor e ca un fus turtit acoperit de solzĭ orĭ de pele [!]. Există și peștĭ de forma șerpilor saŭ turtițĭ ca niște discurĭ saŭ chear [!] aproape sfericĭ. Se mișcă în apă pin ajutorul aripilor și a uneĭ beșicĭ [!] pline de aer, care le permite să-șĭ modifice desnsitatea și să se echilibreze la adîncimea la care vor. Scheletu lor e osos orĭ cartilaginos. Ceĭ maĭ mulțĭ peștĭ îs carnivorĭ și duc un războĭ înverșunat între eĭ. Uniĭ ajung pînă la o mărime de 6-7 metri. Carnea de pește e foarte nutritivă și din ĭa [!] se scoate o untură prețioasă pentru consumațiune și industrie. Beșicile [!] lor servesc la făcut cleĭ. Pelea [!] de rechin e întrebuințată în pelărie [!]. Clasa lor cuprinde numeroase familiĭ. substantiv masculinpește

pește m. 1. animal acvatic, cu sânge roșu și rece, având aripioare de înnotat și respirând prin branhii; pește țigănesc, alt nume dat avatului (a cărui spinare e de un verde măsliniu); 2. pl. ultimul din cele 12 semne, ale zodiacului. [Lat. PISCEM]. substantiv masculinpește

!péște-auríu (specie de pești) s. m., pl. pești-auríi substantiv masculinpește

!péște-ciocán (specie de pești) s. m., pl. pești-ciocán substantiv masculinpește

!péște-cu-spádă (specie de pești) s. m., pl. pești-cu-spádă substantiv masculinpește

!péște-de-máre (specie de pești) s. m., pl. pești-de-máre substantiv masculinpește

PÉȘTE, pești, s. m. 1. (La pl.) Clasă de animale vertebrate acvatice, cu corpul de obicei alungit, cu pielea acoperită cu solzi și bogată în secreții mucoase, cu membrele transformate în înotătoare și cu respirație branhială; (și la sg.; adesea colectiv) animal care face parte din această clasă. ◊ Pești zburători = specii de pești care pot să sară din apă și să execute un zbor planat cu ajutorul înotătoarelor pectorale. La pește = la pescuit. ◊ Expr. Cât ai zice pește = foarte repede. A tăcea ca peștele (sau ca un pește) = a nu spune nicio vorbă, a nu scoate un cuvânt, a păstra tăcere completă. A trăi (sau a se simți etc.) ca peștele în apă = a trăi bine, a se simți la largul său; a-i merge bine. A trăi (sau a o duce, a se zbate etc.) ca peștele pe uscat = a duce o viață foarte grea; a face eforturi disperate (și zadarnice). A fi cu borșul la foc și cu peștele în iaz = a se lăuda înainte de izbândă. Când o prinde mâța pește = niciodată. ◊ Compuse: pește-auriu (sau -curcubeu, -soare) = pește de culoare verde-gălbuie, cu pete roșii pe spate și cu dungi albastre pe părțile laterale ale capului (Eupomotis gibbosus); pește-ciocan = specie de rechin din mările calde, cu capul în formă de ciocan (Zygaena malleus); pește-fierăstrău = pește din mările calde, cu botul lung, turtit în formă de lamă dințată (Pristis pristis); pește-de-piatră = a) fusar; b) pietrar; pește-cu-spadă = pește mare cu corpul în formă de fus, cu pielea fără solzi, cu capul mare și cu falca de sus prelungită ca o sabie ascuțită pe ambele muchii (Xiphias gladius); peștele-lui-Solomon = specie de pește din familia salmonidelor (Salmo labrax); pește-țigănesc = a) nume generic pentru diferite specii de pești mici; b) caracudă; c) pălămidă-de-baltă; pește-de-mare = calcan. 2. Carne de pește (1), folosită ca aliment; mâncare preparată din astfel de carne. ◊ Expr. (Fam.) Asta-i altă mâncare de pește = asta e cu totul altceva. 3. (Astron.; n. pr. pl. art.) Numele unei constelații din emisfera boreală. ♦ Una din cele douăsprezece zodii ale anului. 4. Fig. (Calc după fr. poisson) Bărbat întreținut de o femeie. ♦ Proxenet, codoș. – Lat. piscis. substantiv masculinpește

nepotu’ lui pește expr. (iron., peior.) rudă a unei persoane sus-puse. substantiv masculinnepotu

!péștele-lui-Sólomon (specie de pești) s. m. art. substantiv masculinpeștele

PEȘTE-DE-MAI v. scrumbie. substantiv masculinpeștedemai

a da la pește expr. 1. (d. bărbați) a acosta o femeie. 2. (mar.) a vomita. substantiv masculinadalapește

*péște de máre s. m. + prep. + s. f. substantiv masculinpeștedemare

are balta pește expr. folosită ca formulă de consolare a unui îndrăgostit abandonat de partener substantiv masculinarebaltapește

a tăcea ca melcul / ca peștele expr. a nu spune nimic. substantiv masculinatăceacamelcul

!límba-péștelui (plantă) s. f. art., g.-d. art. límbii-péștelui substantiv masculinlimba-peștelui

asta-i altă brânză / căciulă / mâncare de pește / poveste expr. asta e cu totul altceva; nu are nicio legătură (cu cazul în speță) substantiv masculinastaialtăbrânză

a-i plăcea peștele / să umble în blugi / să umble la șliț expr. (d. femei) a fi ahtiată după sex, a fi nimfomană. substantiv masculinaiplăceapeștele

!regína-péștilor/regína-péștelui (pește) s. f., g.-d. art. regínei-péștilor/regínei-péștelui substantiv masculinregina-peștilor

tăcut ca mormântul / ca un pește expr. 1. tăcut, taciturn, rezervat. 2. discret, secretos. substantiv masculintăcutcamormântul

altă mâncare de pește expr. cu totul altceva; fără nicio legătură (cu cazul în speță) substantiv masculinaltămâncaredepește

față de pește congelat expr. persoană palidă. substantiv masculinfațădepeștecongelat

*péște-cu-șápte-núme (specie de pești) s. m., pl. pești-cu-șápte-núme substantiv masculinpește-cu-șapte-nume

a vinde peștele din baltă / pielea ursului din pădure expr. 1. a promite un lucru pe care nu-l ai. 2. a face planuri în legătură cu un lucru care încă nu-ți aparține. substantiv masculinavindepeșteledinbaltă

peștele de la cap se împute prov. (pop.) într-o comunitate / societate corupția începe de la nivel înalt. substantiv masculinpeșteledelacapseîmpute

a se simți ca peștele în apă expr. a trăi bine; a se simți bine, a fi în elementul său. substantiv masculinasesimțicapeșteleînapă

a se simți ca peștele pe uscat expr. a se simți rău, a nu se simți în largul său. substantiv masculinasesimțicapeștelepeuscat

a se termina în coadă de pește expr. (d. o acțiune, o narațiune etc.) a avea un sfârșit neconvingător / neclar; a se termina sub așteptările pe care le justifică începutul. substantiv masculinaseterminaîncoadădepește

a fi cu borșul la foc și cu peștele în iaz expr. a se lăuda înainte de reușită. substantiv masculinaficuborșullafocșicupeșteleîniaz