reduceri si promotii 2018
Definitie petrecere - ce inseamna petrecere - Dex Online

petrecere definitie

PETRECERE bairam, beută, cancan, ceai, chermeză, chindie, chiolhan, dandana, paranghelie, parti, party, patron, răzuială, tămbălău, vâj. substantiv feminin petrecere

petrécere f. Acâiunea de a petrece. Distracțiune, amuzament; o petrecere familiară. Bilet de liberă petrecere, bilet pin [!] care se permite cuĭva să petreacă (să trăĭască) într´un loc, într´o țară. V. pașaport. substantiv feminin petrecere

petrécere (pe-tre-) s. f., g.-d. art. petrécerii; pl. petréceri substantiv feminin petrecere

petrecere f. 1. distracțiune; 2. însoțire: petrecerea mortului. substantiv feminin petrecere

PETRÉCERE, petreceri, s. f. Acțiunea de a (se) petrece și rezultatul ei. 1. Ducere a vieții sau ocuparea timpului într-un anumit fel, într-un anumit loc, o anumită perioadă; viețuire, trăire. ♦ Mod de desfășurare a vieții, fel de viață, fel de a trăi; viață, trai; p. ext. (la pl.) fapte săvârșite de cineva în timpul vieții. 2. (Mod, mijloc de) folosire plăcută a timpului; distracție, amuzament. ◊ Expr. Petrecere frumoasă! formulă prin care i se urează cuiva, de obicei la despărțire, să petreacă în mod plăcut un anumit timp. 3. Reuniune, întâlnire între prieteni, rude etc. (de obicei însoțită de masă mare, de muzică etc.), organizată cu prilejul unei sărbători sau sărbătoriri ori pentru distracție; chef, petrecanie (3). ◊ Expr. A fi om de petrecere = a fi vesel, amuzant, antrenant într-o societate. – V. petrece. substantiv feminin petrecere

!gárden-párty (angl.) [e pron. ă] s. n., art. gárden-párty-ul; pl. gárden-párty-uri substantiv feminin garden-party

petréc, -út, a -éce v. tr. (lat. per, pe, pin [!], și traicere, a trece. V. trec). Trec, duc: a petrece ața pin urechea aculuĭ. Întovărășesc, însoțesc, acompaniez, escortez, conduc: l-a petrecut pînă la pod. Desfac, vînd: marfa mea e petrecută (CL. 1910, 75). V. intr. Trec timpu, trăĭesc: a petrecut mult în Francia. Vechĭ. Trăĭesc, îmĭ încheĭ vĭața, mor (N. Cost.). Mă amuzez, mă distrez; am petrecut bine aseară la teatru. V. refl. Mă întîmplu: asta s´a petrecut ĭerĭ.consum, mă întrebuințez, mă trec: la bucătărie se petrec multe lemne. Trec pin [!] vĭață, mor (N. Cost. 2, 33). verb tranzitiv petrec

petréce, petrec, vb. intranz. – A însoți alaiul funerar, a conduce un mort la groapă: „M-or plânge și m-or petrece„. – Lat. *pertraicere. verb tranzitiv petrece

PETRÉCE, petréc, vb. III. I. 1. Tranz. și intranz. A-și duce viața sau a-și ocupa timpul (într-un anumit fel, într-un anumit loc, o anumită perioadă); a trăi. ◊ Expr. (Tranz.) A(-și) petrece noaptea (undeva) = a rămâne (undeva) peste noapte pentru a dormi. (Pop.) A(-și) petrece (ceva) prin (ori în) minte (sau în amintire) = a parcurge cu mintea anumite fapte etc. petrecute, a reconstitui în minte trecutul, a depăna în gând firul amintirilor, a-și aduce aminte, a-și aminti. (Intranz.; rar) A petrece ca găina la moară = a trăi bine, a avea un trai îmbelșugat. A petrece ca câinele în car = a trăi rău. ♦ Refl. (Pop.; despre unități de timp, viață etc.) A se scurge, a se desfășura, a trece. 2. Intranz. A-și duce viața sau a-și ocupa timpul în chip plăcut (înveselindu-se, distrându-se, chefuind etc.); a se distra, a se desfăta; a chefui. ♦ Tranz. (Rar) A distra, a amuza. 3. Refl. unipers. (Despre evenimente, întâmplări, gânduri, sentimente etc.) A avea o anumită desfășurare, o anumită evoluție, a se produce într-un anumit fel; a se întâmpla, a se desfășura. 4. Refl. (Înv. și pop.) A se sfârși, a se termina; a se epuiza; a dispărea. ♦ Refl. pas. (Reg.; despre mâncăruri, băuturi etc.) A se consuma. 5. Tranz. (Reg.) A vinde, a desface mărfuri, produse etc. II. Tranz. 1. A însoți, a conduce pe cineva la plecare o bucată de drum; p. ext. a însoți, a întovărăși pe cineva pe un drum, într-o călătorie, într-o acțiune. ◊ Expr. A petrece (pe cineva sau ceva) cu ochii (sau, rar, cu ochiul, din ochi) sau cu privirea (ori cu privirile) = a urmări cu privirea pe cineva sau ceva care pleacă, trece, se îndepărtează; a observa. ♦ Spec. (Pop.) A însoți, a conduce la groapă un mort. 2. (Pop.) A străbate, a cutreiera, a parcurge, a trece. ♦ (Reg.) A vizita, a cerceta. ♦ (Rar) A parcurge o lucrare, o publicație, notițe etc. 3. (Înv. și reg.) A transporta dintr-un loc în altul; a muta, a deplasa. ◊ Expr. A petrece (ceva) din mână în mână = a trece (ceva) de la unul la altul, pe rând, pe la fiecare. A-și petrece ochii la... = a-și plimba privirea asupra unor lucruri sau ființe, a trece cu privirea de la unul la altul (sau de la una la alta). (Refl.) A se petrece din lumea noastră (sau din această lume) = a muri. 4. A trece sau a face să treacă prin..., printre..., pe după..., peste..., pe sub... ♦ (Înv. și reg.) A străpunge, a găuri. ♦ (Înv. și reg.) A înfige. ♦ (Înv. și reg.) A cerne; a strecura. ♦ Tranz. și refl. A (se) suprapune marginile unei îmbrăcăminți pentru a (se) încheia; p. ext. a (se) încheia prin suprapunerea celor două margini ale materialului. – Lat. *petraicere. verb tranzitiv petrece

petréce (petréc, cút), vb.1. A trece, a străbate. – 2. A introduce, a face să treacă, a pătrunde. – 3. A conduce, a însoți. – 4. A vinde, a desface o marfă. – 5. A-și duce viața, a trăi, a-și umple timpul. – 6. A se menține, a se dăinui. – 7. A se distra, a se desfăta. – 8. (Refl., înv.) A se sfîrși, a muri. – 9. (Refl.) A se întîmpla, a avea loc. – Mr., megl. pitrec. Lat. pertraicĕre (Tiktin; REW 8842) cu disimularea primului r.Der. petrec, s. n. (joc de copii, în care un grup încearcă să pătrundă într-un loc apărat de grupul advers), deverbal; petrecanie, s. f. (petrecere, sărbătorire; chef, ospăț; moarte); petrecător, s. m. (însoțitor, escortă), înv.; petrecare, s. f. (înv., mod de trai, viață); petrecătoare, s. f. (cheotoare). verb tranzitiv petrece

petréce (a ~) (pe-tre-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. petréc, 1 pl. petrécem; conj. prez. 3 să petreácă; part. petrecút verb tranzitiv petrece

petrece v. 1. a face să treacă prin: a petrece ața prin gaura acului; 2. a însoți: îl petrecu cu mare cinste ISP.; 3. a întrebuința timpul, a ședea undeva: petrece tot anul la țară; 4. a se distra, a se desfăta: am petrecut de minune; 5. a se întâmpla: știu tot ce s´a petrecut. [Lat. PER TRAJICERE]. verb tranzitiv petrece

a petrece o noapte albă expr. a nu dormi, a sta treaz toată noaptea. verb tranzitiv apetreceonoaptealbă

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului petrecere

petrecere   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular petrecere petrecerea
plural petreceri petrecerile
genitiv-dativ singular petreceri petrecerii
plural petreceri petrecerilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z