PESTITÓR, -OÁRE, pestitori, -oare, adj. (Înv. și reg.) Care întârzie, care ține pe loc; păstrător. – Din pesti + suf. -(i)tor. adjectivpestitor
pestitor adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | pestitor | pestitorul | pestitoare | pestitoarea |
plural | pestitori | pestitorii | pestitoare | pestitoarele | |
genitiv-dativ | singular | pestitor | pestitorului | pestitoare | pestitoarei |
plural | pestitori | pestitorilor | pestitoare | pestitoarelor |