perváz n., pl. e și urĭ (turc. [d. pers.] pervaz; alb. sîrb. bg. pervaz). Cadru, ramă, toc, îngrăditură a unuĭ tabloŭ, a uneĭ oglinzĭ ca să nu se strice. Pĭesele care mărginesc spațiu uneĭ ușĭ orĭ uneĭ ferestre. – În nord privaz. V. cercevea, chenar. substantiv neutrupervaz
pervaz (privaz) n. 1. cercevea: pervazurile ușei; 2. deschizătură la izmene sau la nădragi; 3. pl. spetezele ferestrăului; 4. bordura unui tablou: 5. cadru de lemn sau de bronz în care se pune un tablou, o gravură; 6. fig. cadru: în privazul negru, al vieți-mi e icoană de lumină EM. [Turc. PRIVAZ, de unde și Mold. privaz]. substantiv neutrupervaz
PERVÁZ, pervazuri, s. n. 1. Cadru de scânduri care acoperă rostul dintre perete și tocul unei uși, al unei ferestre etc.; p. ext. partea de jos a tocului unei ferestre. ♦ Deschizătură în care este situată o ușă sau o fereastră. 2. Șipcă sau scândură îngustă, fixată la marginea dinspre perete a unei pardoseli de lemn pentru a acoperi rostul dintre pardoseală și perete. ♦ Piesă de lemn așezată la partea superioară a unui lambriu, pentru a forma o cornișă mică. 3. (Astăzi rar) Ramă, cadru (din lemn), pentru un tablou, o oglindă, un instrument etc. [Var.: (reg.) priváz s. n.] – Din tc. pervaz. substantiv neutrupervaz
pervaz substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | pervaz | pervazul |
plural | pervazuri | pervazurile | |
genitiv-dativ | singular | pervaz | pervazului |
plural | pervazuri | pervazurilor |