PERTURBÁ vb. I. tr. A tulbura; a provoca dezordine. [Cf. fr. perturber, it., lat. perturbare]. adjectivperturba
*pertúrb și -éz, a -á v. tr. (lat. perturbare. V. turbulent, turbur). Turbur, fac dezordine: bețiviĭ perturbă ordinea publică. verb tranzitivperturb
PERTURBÁ vb. I. tr. A tulbura; a provoca dezordine. [Cf. fr. perturber, it., lat. perturbare]. verb tranzitivperturba
PERTURBÁ vb. tr. 1. a tulbura; a provoca dezordine. 2. a împiedica funcționarea normală a unui sistem tehnic, a unui organism etc. (< fr. perturber, lat. perturbare) verb tranzitivperturba
!perturbá (a ~) vb., ind. prez. 3 pertúrbă verb tranzitivperturba
PERTURBÁ, perturb, vb. I. Tranz. 1. A tulbura ordinea, liniștea, mersul normal al unor fapte, fenomene etc.; a provoca o perturbație. 2. A împiedica funcționarea normală a unui sistem, a unui organism etc. [Prez. ind. și: perturbez] – Din fr. perturber, lat. perturbare. verb tranzitivperturba
perturbat | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | perturbat | perturbatul | perturbată | perturbata |
plural | perturbați | perturbații | perturbate | perturbatele | |
genitiv-dativ | singular | perturbat | perturbatului | perturbate | perturbatei |
plural | perturbați | perturbaților | perturbate | perturbatelor |