perturbare definitie

PERTURBÁRE s.f. Acțiunea de a perturba și rezultatul ei; perturbație, tulburare. [< perturba]. substantiv feminin perturbare

perturbáre s. f., g.-d. art. perturbắrii; pl. perturbắri substantiv feminin perturbare

PERTURBÁRE, perturbări, s. f. 1. Deranjament, tulburare în starea sau în mersul firesc al unui lucru, al unui fenomen. 2. împiedicare, modificare, deranjament în funcționarea normală a unui sistem tehnic, a unui organism etc.; perturbație. – V. perturba. substantiv feminin perturbare

*perturbațiúne f. (lat. perturbátio, -ónis). Dezordine, turburare, deranjament: perturbațiunĭ ale inimiĭ, ale mințiĭ; perturbațiunĭ sociale, financiare, atmosferice. substantiv feminin perturbațiune

*pertúrb și -éz, a v. tr. (lat. perturbare. V. turbulent, turbur). Turbur, fac dezordine: bețiviĭ perturbă ordinea publică. verb tranzitiv perturb

PERTURBÁ vb. I. tr. A tulbura; a provoca dezordine. [Cf. fr. perturber, it., lat. perturbare]. verb tranzitiv perturba

PERTURBÁ vb. tr. 1. a tulbura; a provoca dezordine. 2. a împiedica funcționarea normală a unui sistem tehnic, a unui organism etc. (< fr. perturber, lat. perturbare) verb tranzitiv perturba

!perturbá (a ~) vb., ind. prez. 3 pertúrbă verb tranzitiv perturba

PERTURBÁ, perturb, vb. I. Tranz. 1. A tulbura ordinea, liniștea, mersul normal al unor fapte, fenomene etc.; a provoca o perturbație. 2. A împiedica funcționarea normală a unui sistem, a unui organism etc. [Prez. ind. și: perturbez] – Din fr. perturber, lat. perturbare. verb tranzitiv perturba

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului perturbare

perturbare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular perturbare perturbarea
plural perturbări perturbările
genitiv-dativ singular perturbări perturbării
plural perturbări perturbărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z