perturbație definitie

PERTURBÁȚIE s.f. Perturbare. ♦ Perturbații atmosferice = totalitatea fenomenelor atmosferice care produc schimbarea în rău a timpului. [Gen. -iei, var. perturbațiune s.f. / cf. fr. perturbation, lat. perturbatio]. substantiv feminin perturbație

PERTURBÁȚIE s. f. perturbare. ♦ ĩi atmosferice = totalitatea fenomenelor atmosferice care produc schimbarea în rău a vremii. (< fr. perturbation, lat. perturbatio) substantiv feminin perturbație

perturbáție (-ți-e) s. f., art. perturbáția (-ți-a), g.-d. art. perturbáției; pl. perturbáții, art. perturbáțiile (-ți-i-) substantiv feminin perturbație

PERTURBÁȚIE, perturbații, s. f. 1. Tulburare produsă în viața unui individ sau a unei colectivități. 2. Modificare, neregularitate, deranjament în funcționarea unui sistem, a unei mașini, în evoluția unui fenomen etc.; perturbare. ◊ Perturbații atmosferice = ansamblu de fenomene electromagnetice din atmosferă care precedă stricarea vremii. [Var.: (înv.) perturbațiúne s. f.] – Din fr. perturbation, lat. perturbatio, -onis. substantiv feminin perturbație

*perturbațiúne f. (lat. perturbátio, -ónis). Dezordine, turburare, deranjament: perturbațiunĭ ale inimiĭ, ale mințiĭ; perturbațiunĭ sociale, financiare, atmosferice. substantiv feminin perturbațiune

perturbați(un)e f. 1. turburare mare, emoțiune profundă; 2. neregularitate în mișcarea unei planete. substantiv feminin perturbațiune