reduceri si promotii 2018
Definitie personificare - ce inseamna personificare - Dex Online

personificare definitie

*prosopopéĭe f. (lat. prosopopóeia, d. vgr. prosopo-poiïa; prósopon, față, persoană și poiéo, fac. V. prosop, epo-, melo- și onomato-peĭe, poet, poemă). Ret. Figura pin [!] care se personifică sentimentu, vorba și acțiunea lucrurilor saŭ absenților: Platone a făcut să vorbească legile într´o măreață prosopopeĭe. – Și proz- (după fr.). – Se poate zice și personificare. V. retorică. substantiv feminin prosopopeĭe

PERSONIFICÁRE s. f. 1. faptul de a personifica; personificație. ◊ figură de stil prin care se atribuie ființelor necuvântătoare, lucrurilor, elementelor naturii, chiar unor idei abstracte însușiri omenești. 2. întruchipare. (< personifica) substantiv feminin personificare

PERSONIFICÁRE s.f. 1. Faptul de a personifica; personificație. ♦ Figură de stil prin care se atribuie ființelor necuvântătoare, lucrurilor, elementelor naturii și chiar unor idei abstracte însușiri și manifestări ale omului. V. prozopopee. 2. Întruchipare, încarnare. [< personifica]. substantiv feminin personificare

personificáre s. f., g.-d. art. personificắrii; pl. personificắri substantiv feminin personificare

personificare f. acțiunea de a personifica și rezultatul acestei acțiuni. substantiv feminin personificare

PERSONIFICÁRE, personificări, s. f. Faptul de a personifica', personificație; spec. figură de stil prin care se atribuie lucrurilor, animalelor sau fenomenelor din natură însușiri omenești. – V. personifica. substantiv feminin personificare

*personificațiúne f. (fr. personification). Acțiunea de a personifica. Lucru personificat. Ret. Prozopopeĭe. – Și -áție, dar ob. -áre. substantiv feminin personificațiune

*personífic, a v. tr. (d. persoană și -fic ca´n edi-fic; fr. personnifier). Atribuĭ unuĭ lucru saŭ uneĭ ființe abstracte figura, sentimentele, vorba uneĭ persoane: Boileau în pĭesa „le Lutrin (Strana)” a personificat în glumă Trîndăvia. Pin [!] anal. Reprezent [!] supt [!] trăsăturile uneĭ persoane un lucru saŭ o ființă abstractă: pictoriĭ personifică timpu supt trăsăturile unuĭ bătrîn armat c´o coasă. Realizez, întrunesc în mine: acest tînăr personifică toată vitejia strămoșilor luĭ. verb tranzitiv personific

personificá (a ~) vb., ind. prez. 3 personífică verb tranzitiv personifica

personificà v. a atribui unui lucru neînsuflețit caracterul, sentimentele unei persoane reale: păgânii personificau toate forțele naturei. verb tranzitiv personificà

PERSONIFICÁ vb. I. tr. 1. A atribui unui lucru, unui animal etc. însușiri omenești. 2. A realiza, a contura perfect un personaj, o idee etc.; a întruchipa. [P.i. personífic. / cf. it. personificare, fr. personnifier]. verb tranzitiv personifica

PERSONIFICÁ vb. tr. 1. a atribui unui lucru, unui animal, fenomen etc. însușiri omenești; a personaliza. 2. a realiza, a contura perfect un personaj, o idee etc.; a întruchipa, a încarna. (< fr. personnifier, it. personificare) verb tranzitiv personifica

PERSONIFICÁ, personific, vb. I. Tranz. 1. A atribui lucrurilor, animalelor sau fenomenelor din natură însușiri omenești și a le reprezenta ca atare; a personaliza; p. ext. a simboliza. 2. A găsi expresia concretă în cineva sau în ceva; a exemplifica printr-o persoană (1) sau printr-un personaj (2) care posedă în cel mai înalt grad o calitate, un anumit caracter, un defect; a întruchipa, a întrupa, a incarna. – După fr. personnifier. Cf. it. personificare. verb tranzitiv personifica

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului personificare

personificare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular personificare personificarea
plural personificări personificările
genitiv-dativ singular personificări personificării
plural personificări personificărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z