reduceri black friday
Definitie personalitate - ce inseamna personalitate - Dex Online

personalitate definitie

PERSONALITÁTE s.f. 1. Ceea ce caracterizează o persoană și o deosebește de oricare alta; caracterele proprii ale unei persoane; originalitate, individualitate. ♦ (Jur.) Personalitate juridică = calitatea de a fi persoană juridică. 2. Om de seamă, important, persoană cu calități și merite deosebite într-un domeniu de activitate (știință, artă, viață social-politică etc.). 3. (Rar; la pl.) Cuvinte jignitoare, aluzii tendențioase la adresa cuiva. [Pl. -tăți. / cf. fr. personnalité, it. personalità]. substantiv feminin personalitate

*personalitáte f. (mlat. personálitas, -átis). Caracteru de a fi personal, de a se distinge de alțiĭ: personalitatea unuĭ savant, uneĭ opere. Parțialitate, părtinire: judecătoru trebuĭe să fie lipsit de orĭ-ce personalitate. Personagiŭ, persoană ilustră: pin [!] acea operă el a devenit o personalitate. Iron: cine-ĭ această ridiculă personalitate ? Pl. Insulte, ofense, atacurĭ cu vorba: lăsațĭ personalitățile, nu facețĭ personalitățĭ ! substantiv feminin personalitate

personalitáte s. f., g.-d. art. personalitắții; pl. personalitắți substantiv feminin personalitate

PERSONALITÁTE s. f. 1. ceea ce caracterizează o persoană, deosebind-o de oricare alta; caracterele proprii ale unei persoane; originalitate, individualitate. 2. individul uman sub raportul dezvoltării depline și al valorificării sociale a însușirilor persoanei. 3. (jur.) calitatea de subiect cu drepturi și obligații. ♦ ~ juridică = calitatea de a fi persoană juridică. 4. om de seamă, important, persoană cu calități și merite deosebite într-un domeniu de activitate. ♦ ~ istorică (sau politică) = conducător a cărui activitate exercită o influență puternică asupra desfășurării evenimentelor istorice; cultul ~ății = tendința de a acorda unei personalități calități de infailibilitate, un rol exagerat și exclusiv în făurirea istoriei. (< fr. personnalité, germ. Personalität) substantiv feminin personalitate

personalitate f. 1. ceeace aparține esențial persoanei, ceeace o caracteriză: a avea sentimentul personalității sale; 2. caracterul celui ce e personal: personalitatea unei opere; 3. pl. vorbe ofensătoare în contra unei persoane anumite: a face personalități; 4. personaj: personalitățile politicei. substantiv feminin personalitate

PERSONALITÁTE, personalități, s. f. 1. Ceea ce este propriu, caracteristic fiecărei persoane (1) și o distinge ca individualitate conștientă și liberă; ansamblu de însușiri stabile ce caracterizează mental și comportamental o persoană; felul propriu de a fi al cuiva. ◊ Personalitate juridică = calitatea de subiect de drepturi și obligații a unei organizații. 2. Persoană cu aptitudini și cu însușiri deosebite, cu autoritate și prestigiu, care aduce o contribuție valoroasă în domeniul social-politic, cultural-științific etc. ♦ Personalitate istorică = conducător al unui stat, al unui popor etc. care prin activitatea sa exercită o influență apreciabilă asupra destinelor acestora, asupra desfășurării evenimentelor. Cultul personalității = divinizarea reprezentanților puterii bisericești și laici, sacralizarea acestei puteri. 3. Persoană (1) care deține o funcție importantă în viața politică, socială, culturală; personaj (1). 4. (Astăzi rar; mai ales la pl.) Aluzie tendențioasă și jignitoare la adresa unei persoane (1). – Din fr. personnalité, germ. Personalität. substantiv feminin personalitate

OM LIPSIT DE PERSONALITATE gâlmă, găozar, mameluc, mănăstire, muhaia, murătură, mut. substantiv feminin omlipsitdepersonalitate

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului personalitate

personalitate   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular personalitate personalitatea
plural personalități personalitățile
genitiv-dativ singular personalități personalității
plural personalități personalităților
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z