personalitate definitie

PERSONALITÁTE s.f. 1. Ceea ce caracterizează o persoană și o deosebește de oricare alta; caracterele proprii ale unei persoane; originalitate, individualitate. ♦ (Jur.) Personalitate juridică = calitatea de a fi persoană juridică. 2. Om de seamă, important, persoană cu calități și merite deosebite într-un domeniu de activitate (știință, artă, viață social-politică etc.). 3. (Rar; la pl.) Cuvinte jignitoare, aluzii tendențioase la adresa cuiva. [Pl. -tăți. / cf. fr. personnalité, it. personalità]. substantiv femininpersonalitate

*personalitáte f. (mlat. personálitas, -átis). Caracteru de a fi personal, de a se distinge de alțiĭ: personalitatea unuĭ savant, uneĭ opere. Parțialitate, părtinire: judecătoru trebuĭe să fie lipsit de orĭ-ce personalitate. Personagiŭ, persoană ilustră: pin [!] acea operă el a devenit o personalitate. Iron: cine-ĭ această ridiculă personalitate ? Pl. Insulte, ofense, atacurĭ cu vorba: lăsațĭ personalitățile, nu facețĭ personalitățĭ ! substantiv femininpersonalitate

personalitáte s. f., g.-d. art. personalitắții; pl. personalitắți substantiv femininpersonalitate

PERSONALITÁTE s. f. 1. ceea ce caracterizează o persoană, deosebind-o de oricare alta; caracterele proprii ale unei persoane; originalitate, individualitate. 2. individul uman sub raportul dezvoltării depline și al valorificării sociale a însușirilor persoanei. 3. (jur.) calitatea de subiect cu drepturi și obligații. ♦ ~ juridică = calitatea de a fi persoană juridică. 4. om de seamă, important, persoană cu calități și merite deosebite într-un domeniu de activitate. ♦ ~ istorică (sau politică) = conducător a cărui activitate exercită o influență puternică asupra desfășurării evenimentelor istorice; cultul ~ății = tendința de a acorda unei personalități calități de infailibilitate, un rol exagerat și exclusiv în făurirea istoriei. (< fr. personnalité, germ. Personalität) substantiv femininpersonalitate

personalitate f. 1. ceeace aparține esențial persoanei, ceeace o caracteriză: a avea sentimentul personalității sale; 2. caracterul celui ce e personal: personalitatea unei opere; 3. pl. vorbe ofensătoare în contra unei persoane anumite: a face personalități; 4. personaj: personalitățile politicei. substantiv femininpersonalitate

PERSONALITÁTE, personalități, s. f. 1. Ceea ce este propriu, caracteristic fiecărei persoane (1) și o distinge ca individualitate conștientă și liberă; ansamblu de însușiri stabile ce caracterizează mental și comportamental o persoană; felul propriu de a fi al cuiva. ◊ Personalitate juridică = calitatea de subiect de drepturi și obligații a unei organizații. 2. Persoană cu aptitudini și cu însușiri deosebite, cu autoritate și prestigiu, care aduce o contribuție valoroasă în domeniul social-politic, cultural-științific etc. ♦ Personalitate istorică = conducător al unui stat, al unui popor etc. care prin activitatea sa exercită o influență apreciabilă asupra destinelor acestora, asupra desfășurării evenimentelor. Cultul personalității = divinizarea reprezentanților puterii bisericești și laici, sacralizarea acestei puteri. 3. Persoană (1) care deține o funcție importantă în viața politică, socială, culturală; personaj (1). 4. (Astăzi rar; mai ales la pl.) Aluzie tendențioasă și jignitoare la adresa unei persoane (1). – Din fr. personnalité, germ. Personalität. substantiv femininpersonalitate

OM LIPSIT DE PERSONALITATE gâlmă, găozar, mameluc, mănăstire, muhaia, murătură, mut. substantiv femininomlipsitdepersonalitate