PERSONÁGIU s.n. v. personaj. substantiv neutrupersonagiu
*personágiŭ n. și (ob.) -áj n., pl. e (fr. personnage, it. personaggio). Persoană ilustră: marile personagiĭ ale antichitățiĭ. Iron. Ipochimen: cine-ĭ acest ridicul personagiŭ ? Persoană care figurează într´o pĭesă teatrală într´un romanț [!]. Rol de actor. Fig. Rolu pe care-l jocĭ în lume, ocupațiunea pe care o aĭ: a face un trist personaj. substantiv neutrupersonagiŭ
PERSONÁGIU s. n. v. personaj. substantiv neutrupersonagiu
| personagiu substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | personagiu | personagiul |
| plural | personagii | personagiile | |
| genitiv-dativ | singular | personagiu | personagiului |
| plural | personagii | personagiilor | |