perseverență definitie
PERSEVERÉNT, -Ă adj. Care perseverează; stăruitor; neclintit în convingeri, în atitudini. [Cf. fr. persévérant]. adjectiv perseverent
PERSEVERÉNT, -Ă adj. care perseverează; stăruitor; tenace. (după fr. persévérant) adjectiv perseverent
*perseveránt, -ă adj. (lat. persevérans, -ántis). Stăruitor, care nu se lasă de o ideĭe, de un lucru început. Adv. Cu perseverare. – Fals -ent. adjectiv perseverant
perseverént adj. m., pl. perseverénți; f. perseveréntă, pl. perseverénte adjectiv perseverent
PERSEVERÉNT, -Ă, perseverenți, -te, adj. (Despre oameni) Care perseverează; stăruitor, tenace. ♦ (Despre manifestările, acțiunile etc. oamenilor) Care demonstrează perseverență, stăruință, tenacitate. – Din fr. persévérant. adjectiv perseverent
PERSEVERÉNȚĂ s.f. Stăruință; neclintire; tenacitate; perseverare. [Var. perseveranță, perseverință s.f. / cf. fr. persévérance, lat. perseverantia]. substantiv feminin perseverență
PERSEVERÉNȚĂ s. f. stăruință; neclintire; tenacitate. (după fr. persévérance, lat. perseverantia) substantiv feminin perseverență
*perseveránță f., pl. e (lat. perseverantia). Acțiunea de a persevera, stăruință: un om de o mare perseveranță. – Și -áre. Fals -énță. substantiv feminin perseveranță
perseverénță s. f., g.-d. art. perseverénței substantiv feminin perseverență
perseveranță f. stăruință. substantiv feminin perseveranță
PERSEVERÉNȚĂ s. f. Acțiunea de a persevera; însușirea de a fi perseverent; stăruință, statornicie în muncă, în convingeri, în atitudini etc.; tenacitate. [Var.: (înv.) perseverínță s. f.] – Din fr. persévérance, lat. perseverantia. substantiv feminin perseverență
Sinonime, declinări si rime ale cuvantului perseverență
| perseverență | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | perseverență | perseverența |
| plural | perseverențe | perseverențele | |
| genitiv-dativ | singular | perseverențe | perseverenței |
| plural | perseverențe | perseverențelor | |