perpetuu definitie

credit rapid online ifn

PERPÉTUU, -UĂ adj. Neîncetat, nesfârșit; veșnic, etern. ◊ (Ant.) Dictator perpetuu = dictator pe viață în vechea Romă. [Pron. -tu-u. / < lat. perpetuus]. adjectivperpetuu

PERPÉTUU, -UĂ adj. care durează veșnic sau vreme îndelungată; etern. (< lat. perpetuus) adjectivperpetuu

credit rapid online ifn

*perpétuŭ, -ă adj. (lat. perpétuus). Continuŭ, fără întrerupere: un foc perpetuŭ ardea pe altaru Vesteĭ. Pe vĭață: exil perpetuŭ. Mișcarea perpetuă a uneĭ mașinĭ, mișcare care, odată începută, s´ar perpetua fără ajutoru aburuluĭ, electricitățiĭ, apeĭ saŭ alteĭ forțe, ceĭa ce, pînă acuma, nu s´a aflat. Adv. În mod perpetuŭ: focu Vesteĭ ardea perpetuŭ. V. etern. adjectivperpetuŭ

perpétuu (-tu-u) adj. m., pl. perpétui (-tui); f. perpétuă (-tu-ă), pl. perpétue (-tu-e) adjectivperpetuu

perpetuu a. 1. care nu încetează niciodată, care durează totdeauna; 2. care se reînoiește mereu: plângeri perpetue. adjectivperpetuu

PERPÉTUU, -UĂ, perpetui, -ue, adj. Care durează veșnic sau vreme îndelungată, care nu încetează, nu se sfârșește niciodată; etern, veșnic; permanent, continuu. [Pr.: -tu-u] – Din lat. perpetuus. adjectivperpetuu

perpétuum móbile (lat.) loc. s. n. adjectivperpetuummobile

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiperpetuu

perpetuu  adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular perpetuu perpetuul perpetuă perpetua
plural perpetui perpetuii perpetue perpetuele
genitiv-dativ singular perpetuu perpetuului perpetue perpetuei
plural perpetui perpetuilor perpetue perpetuelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z