reduceri si promotii 2018
Definitie perpetua - ce inseamna perpetua - Dex Online

perpetua definitie

PERPÉTUU, -UĂ adj. care durează veșnic sau vreme îndelungată; etern. (< lat. perpetuus) adjectiv perpetuu

perpetuu a. 1. care nu încetează niciodată, care durează totdeauna; 2. care se reînoiește mereu: plângeri perpetue. adjectiv perpetuu

PERPÉTUU, -UĂ adj. Neîncetat, nesfârșit; veșnic, etern. ◊ (Ant.) Dictator perpetuu = dictator pe viață în vechea Romă. [Pron. -tu-u. / < lat. perpetuus]. adjectiv perpetuu

*perpétuŭ, -ă adj. (lat. perpétuus). Continuŭ, fără întrerupere: un foc perpetuŭ ardea pe altaru Vesteĭ. Pe vĭață: exil perpetuŭ. Mișcarea perpetuă a uneĭ mașinĭ, mișcare care, odată începută, s´ar perpetua fără ajutoru aburuluĭ, electricitățiĭ, apeĭ saŭ alteĭ forțe, ceĭa ce, pînă acuma, nu s´a aflat. Adv. În mod perpetuŭ: focu Vesteĭ ardea perpetuŭ. V. etern. adjectiv perpetuŭ

perpétuu (-tu-u) adj. m., pl. perpétui (-tui); f. perpétuă (-tu-ă), pl. perpétue (-tu-e) adjectiv perpetuu

PERPÉTUU, -UĂ, perpetui, -ue, adj. Care durează veșnic sau vreme îndelungată, care nu încetează, nu se sfârșește niciodată; etern, veșnic; permanent, continuu. [Pr.: -tu-u] – Din lat. perpetuus. adjectiv perpetuu

perpétuum móbile (lat.) loc. s. n. adjectiv perpetuummobile

PERPETUÁ vb. I. tr., refl. A face să dureze sau a dura veșnic sau multă vreme; a (se) transmite de la o generație la alta. [Pron. -tu-a, p.i. 3,6 -uează, -uă. / < fr. perpétuer, it., lat. perpetuare]. verb tranzitiv perpetua

PERPETUÁ vb. tr., refl. a face să dureze, a dura veșnic; a (se) transmite de la o generație la alta. (< fr. perpéteur, lat. perpetuare) verb tranzitiv perpetua

perpetuá (a ~) (-tu-a) vb., ind. prez. 3 perpetueáză, 1 pl. perpetuắm (-tu-ăm); conj. prez. 3 să perpetuéze (-tu-e-); ger. perpetuấnd (-tu-ând) verb tranzitiv perpetua

perpetuà v. 1. a face să dureze totdeauna sau foarte mult timp: a perpetua o amintire glorioasă; 2. a dura mereu. verb tranzitiv perpetuà

PERPETUÁ, perpetuez, vb. I. Tranz. și refl. A face să dureze sau a continua să dureze veșnic sau vreme îndelungată; a (se) transmite (din generație în generație, din veac în veac); a (se) continua. [Pr.: -tu-a] – Din fr. perpétuer, lat. perpetuare. verb tranzitiv perpetua

*perpetuéz v. tr. (lat. perpetuare). Fac perpetuŭ: piramidele perpetuĭază amintirea faraonilor. verb tranzitiv perpetuez

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului perpetua

perpetua   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) perpetua perpetuare perpetuat perpetuând singular plural
perpetuând perpetuați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) perpetuez (să) perpetuez perpetuam perpetuai perpetuasem
a II-a (tu) perpetuezi (să) perpetuezi perpetuai perpetuași perpetuaseși
a III-a (el, ea) perpetuea (să) perpetuai perpetua perpetuă perpetuase
plural I (noi) perpetuăm (să) perpetuăm perpetuam perpetuarăm perpetuaserăm
a II-a (voi) perpetuați (să) perpetuați perpetuați perpetuarăți perpetuaserăți
a III-a (ei, ele) perpetuea (să) perpetueze perpetuau perpetua perpetuaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z