PERPERÍT s. n. (Ist.) Dare indirectă pe produsele comercializate care se plătea domniei în Țara Românească. – Perper + suf. -it. substantiv neutruperperit
perperit substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | perperit | perperitul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | perperit | perperitului |
plural | — | — |