perpendiculară definitie

credit rapid online ifn

a-i fi paralel / (perfect) perpendicular expr. a-i fi indiferent. adjectivaifiparalel

PERPENDICULÁR, -Ă adj. 1. (Despre drepte, plane) Care cade astfel pe o dreaptă sau pe un plan încât să formeze un unghi drept. 2. Stil perpendicular = variantă a stilului gotic creată în Anglia în sec. XIV și manifestată mai ales în economia bolților, care dispar sub mulțimea arcelor, formate dintr-un șir de trunchiuri de copac răsturnate, bogat ornamentate cu muluri decorative. // s.f. Linie, dreaptă perpendiculară. [< fr. perpendiculaire, cf. lat. perpendicularis < perpendiculum – fir cu plumb]. adjectivperpendicular

credit rapid online ifn

PERPENDICULÁR, -Ă I. adj. 1. (despre drepte, plane) care formează între ele unghiuri sau diedre adiacente congruente. 2. stil ~ = variantă a stilului gotic, în Anglia în sec. XIV, manifestată mai ales în economia bolților, care dispar sub mulțimea arcelor, bogat ornamentate cu muluri decorative. II. s. f. dreaptă perpendiculară. (< fr. perpendiculaire, lat. perpendicularis) adjectivperpendicular

*perpendiculár, -ă adj. (lat. perpendicularis și -arius, d. perpéndere, a cîntări exact). V. preping și spînzur). Geom. Care cade drept și nu e înclinat în vre-o parte, care cade formînd doŭă unghĭurĭ drepte cu linia saŭ cu planu pe care cade: linie perpendiculară, plan perpendicular. S. f. Linie perpendiculară. Adv. În mod perpendicular: a cădea perpendicular. adjectivperpendicular

perpendiculár adj. m., pl. perpendiculári; f. perpendiculáră, pl. perpendiculáre adjectivperpendicular

perpendicular a. care cade astfel pe o linie sau pe un plan, încât să formeze două unghiuri adjacente egale. ║ perpendiculară f. linie perpendiculară. adjectivperpendicular

PERPENDICULÁR, -Ă, perpendiculari, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Despre drepte sau planuri; p. ext. despre obiecte sau părți ale lor, despre poziția lor etc.) Care formează între ele unghiuri adiacente egale sau unghiuri diedre adiacente egale. 2. S. f. Dreaptă perpendiculară (1) pe altă dreaptă sau pe un plan. – Din lat. perpendicularis, germ. perpendikular, fr. perpendiculaire. adjectivperpendicular

*perpendiculár, -ă adj. (lat. perpendicularis și -arius, d. perpéndere, a cîntări exact). V. preping și spînzur). Geom. Care cade drept și nu e înclinat în vre-o parte, care cade formînd doŭă unghĭurĭ drepte cu linia saŭ cu planu pe care cade: linie perpendiculară, plan perpendicular. S. f. Linie perpendiculară. Adv. În mod perpendicular: a cădea perpendicular. temporarperpendicular

perpendicular a. care cade astfel pe o linie sau pe un plan, încât să formeze două unghiuri adjacente egale. ║ perpendiculară f. linie perpendiculară. temporarperpendicular

perpendiculáră s. f., g.-d. art. perpendiculárei; pl. perpendiculáre temporarperpendiculară

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiperpendiculară

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z