!pârpălire/perpelire2 (acțiunea de a frige/pârli) (pop.) s. f., g.-d. art pârpălirii/perpelirii; pl. pârpăliri/perpeliri substantiv femininpârpălire
perpelíre2 v. pârpălíre substantiv femininperpelire
PERPELÍRE s. f. v. pârpălire. substantiv femininperpelire
perpelí (perpelésc, perpelít), vb. – 1. A pîrli, a prăji. – 2. (Refl.) A se frige, a se încălzi (la soare). – 3. (Refl.) A se neliniști, a se consuma. – Var. părpăli, pîrpăli, pîrpoli, pîrpori. Sb. pripaliti (Tiktin; Candrea), tratat drept creație expresivă, datorită terminației sale în -li. – Der. perpeleală, s. f. (neliniște); perpelici, s. m. (Olt., copil zburdalnic); parpalec, s. m. (poreclă disprețuitoare dată grecilor), probabil combinație glumeață cu gr. πάλληξ, cf. palicar, calabr. paddecu „țăran grec, nătîng”; perpelit, adj. (bolnăvicios, gălbejit). – Cf. prepeleac. verb tranzitivperpeli
pârpăli (a ~)/perpeli2 (a ~) (a frige/pârli) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârpălesc/perpelesc, imperf. 3 sg. pârpălea/perpelea; conj. prez. 3 să pârpălească/să perpelească; part. pârpălit/perpelit verb tranzitivpârpăli
!perpelí1 (a se ~) (a se agita) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se perpeléște, imperf. 3 sg. se perpeleá; conj. prez. 3 să se perpeleáscă verb tranzitivperpeli
perpelí2 v. pârpălí verb tranzitivperpeli
PERPELÍ s. f. v. pârpăli. verb tranzitivperpeli
perpelésc, V. părpălesc. verb tranzitivperpelesc
perpelire substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | perpelire | perpelirea |
plural | perpeliri | perpelirile | |
genitiv-dativ | singular | perpeliri | perpelirii |
plural | perpeliri | perpelirilor |