perpelire definitie

perpelí (perpelésc, perpelít), vb. – 1. A pîrli, a prăji. – 2. (Refl.) A se frige, a se încălzi (la soare). – 3. (Refl.) A se neliniști, a se consuma. – Var. părpăli, pîrpăli, pîrpoli, pîrpori. Sb. pripaliti (Tiktin; Candrea), tratat drept creație expresivă, datorită terminației sale în -li. – Der. perpeleală, s. f. (neliniște); perpelici, s. m. (Olt., copil zburdalnic); parpalec, s. m. (poreclă disprețuitoare dată grecilor), probabil combinație glumeață cu gr. πάλληξ, cf. palicar, calabr. paddecu „țăran grec, nătîng”; perpelit, adj. (bolnăvicios, gălbejit). – Cf. prepeleac. verb tranzitivperpeli

pârpăli (a ~)/perpeli² (a ~) (a frige/pârli) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârpălesc/perpelesc, imperf. 3 sg. pârpălea/perpelea; conj. prez. 3 să pârpălească/să perpelească; part. pârpălit/perpelit verb tranzitivpârpăli

!perpelí¹ (a se ~) (a se agita) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se perpeléște, imperf. 3 sg. se perpeleá; conj. prez. 3 să se perpeleáscă verb tranzitivperpeli

perpelí² v. pârpălí verb tranzitivperpeli

PERPELÍ s. f. v. pârpăli. verb tranzitivperpeli

perpelésc, V. părpălesc. verb tranzitivperpelesc