peroneu definitie

credit rapid online ifn

PERONÉU s.n. Osul lateral al gambei; fibulă. [< fr. péroné]. substantiv neutruperoneu

PERONÉU s. n. os lung și subțire, între genunchi și gleznă; fibulă (3). (< fr. péroné) substantiv neutruperoneu

credit rapid online ifn

*peronéŭ n., pl. ee (fr. péroné m., d. vgr. peróne, sponcă, piron, peroneŭ). Anat. Osu cel maĭ supțire [!] de la pulpă, alăturea de fluĭer (tibia) și situat spre exterior. (Corespunde cu rádius de la mînă). substantiv neutruperoneŭ

peronéu s. n., art. peronéul; pl. peronée substantiv neutruperoneu

PERONÉU, peronee, s. n. Os lung și subțire al scheletului (uman), situat între genunchi și gleznă, articulat cu tibia și cu metatarsul, formând împreună scheletul gambei. – Din fr. péroné. substantiv neutruperoneu

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiperoneu

peroneu  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular peroneu peroneul
plural peronee peroneele
genitiv-dativ singular peroneu peroneului
plural peronee peroneelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z