permutat definitie

PERMUTÁ vb. I. tr. (Liv.) A transfera un funcționar. ♦ (Mat.) A efectua o permutare (2). [P.i. permút. / < fr. permuter, lat., it. permutare]. adjectiv permuta

*permút, a v. tr. (lat. permúto, -áre. M. mut). Mut un funcționar (transfer), o instituțiune dintr´un oraș într´altu: el a fost permutat, acest regiment e permutat în capitală. V. refl. Fac să fiŭ permutat: el s´a permutat. verb tranzitiv permut

PERMUTÁ vb. I. tr. (Liv.) A transfera un funcționar. ♦ (Mat.) A efectua o permutare (2). [P.i. permút. / < fr. permuter, lat., it. permutare]. verb tranzitiv permuta

PERMUTÁ vb. tr. 1. a muta pe cineva cu serviciul, a transfera. 2. a efectua o permutare (2). (< fr. permuter, lat. permutare) verb tranzitiv permuta

permutá (a ~) vb., ind. prez. 3 permútă verb tranzitiv permuta

PERMUTÁ, permút, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) muta în altă parte cu serviciul, cu slujba; a (se) transfera. 2. Tranz. (Mat.; Lingv.) A efectua o permutare (2). – Din fr. permuter, lat. permutare. verb tranzitiv permuta

permutà v. 1. a schimba o funcțiune, un grad cu altul; 2. a se substitui unul altuia: literele se pot permuta. verb tranzitiv permutà

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului permutat

permutat   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular permutat permutatul permuta permutata
plural permutați permutații permutate permutatele
genitiv-dativ singular permutat permutatului permutate permutatei
plural permutați permutaților permutate permutatelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z