permutare definitie

PERMUTÁRE s.f. 1. (Liv.) Acțiunea de a permuta; permutație. ♦ Ordin de transferare. 2. (Mat., lingv.; la pl.) Transformare care înlocuiește enumerarea anumitor elemente dintr-o ordine, dată printr-o enumerare a acelorași elemente, dar într-o ordine diferită. [< permuta]. substantiv feminin permutare

PERMUTÁRE s. f. 1. acțiunea de a permuta. 2. (mat.; lingv.; pl.) operație prin care se schimbă între ele locurile a două sau mai multe elemente; grupe distincte de obiecte astfel formate; permutație. 3. reluare a unui fragment muzical pe un alt sunet. (< permuta) substantiv feminin permutare

permutáre s. f., g.-d. art. permutắrii; pl. permutắri substantiv feminin permutare

PERMUTÁRE, permutări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) permuta (1); transfer, permutație. ♦ (Concr.) Ordin, dispoziție de transferare. 2. (Mat.; Lingv.; mai ales la pl.) Operație prin care se schimbă între ele locurile a două sau a mai multor elemente; grupe distincte de obiecte astfel formate; permutație. – V. permuta. substantiv feminin permutare

*permutațiúne f. (lat. permutátio, -ónis). Acțiunea de a saŭ de a se permuta. – Și -áție și -áre. substantiv feminin permutațiune

*permút, a v. tr. (lat. permúto, -áre. M. mut). Mut un funcționar (transfer), o instituțiune dintr´un oraș într´altu: el a fost permutat, acest regiment e permutat în capitală. V. refl. Fac să fiŭ permutat: el s´a permutat. verb tranzitiv permut

PERMUTÁ vb. I. tr. (Liv.) A transfera un funcționar. ♦ (Mat.) A efectua o permutare (2). [P.i. permút. / < fr. permuter, lat., it. permutare]. verb tranzitiv permuta

PERMUTÁ vb. tr. 1. a muta pe cineva cu serviciul, a transfera. 2. a efectua o permutare (2). (< fr. permuter, lat. permutare) verb tranzitiv permuta

permutá (a ~) vb., ind. prez. 3 permútă verb tranzitiv permuta

PERMUTÁ, permút, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) muta în altă parte cu serviciul, cu slujba; a (se) transfera. 2. Tranz. (Mat.; Lingv.) A efectua o permutare (2). – Din fr. permuter, lat. permutare. verb tranzitiv permuta

permutà v. 1. a schimba o funcțiune, un grad cu altul; 2. a se substitui unul altuia: literele se pot permuta. verb tranzitiv permutà

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului permutare

permutare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular permutare permutarea
plural permutări permutările
genitiv-dativ singular permutări permutării
plural permutări permutărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z