*permút, a -á v. tr. (lat. permúto, -áre. M. mut). Mut un funcționar (transfer), o instituțiune dintr´un oraș într´altu: el a fost permutat, acest regiment e permutat în capitală. V. refl. Fac să fiŭ permutat: el s´a permutat. verb tranzitivpermut
PERMUTÁ vb. I. tr. (Liv.) A transfera un funcționar. ♦ (Mat.) A efectua o permutare (2). [P.i. permút. / < fr. permuter, lat., it. permutare]. verb tranzitivpermuta
PERMUTÁ vb. tr. 1. a muta pe cineva cu serviciul, a transfera. 2. a efectua o permutare (2). (< fr. permuter, lat. permutare) verb tranzitivpermuta
permutá (a ~) vb., ind. prez. 3 permútă verb tranzitivpermuta
PERMUTÁ, permút, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) muta în altă parte cu serviciul, cu slujba; a (se) transfera. 2. Tranz. (Mat.; Lingv.) A efectua o permutare (2). – Din fr. permuter, lat. permutare. verb tranzitivpermuta
permutà v. 1. a schimba o funcțiune, un grad cu altul; 2. a se substitui unul altuia: literele se pot permuta. verb tranzitivpermutà
permuta verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)permuta | permutare | permutat | permutând | singular | plural | ||
permutând | permutați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | permut | (să)permut | permutam | permutai | permutasem | |
a II-a (tu) | permuți | (să)permuți | permutai | permutași | permutaseși | ||
a III-a (el, ea) | permută | (să)permutai | permuta | permută | permutase | ||
plural | I (noi) | permutăm | (să)permutăm | permutam | permutarăm | permutaserăm | |
a II-a (voi) | permutați | (să)permutați | permutați | permutarăți | permutaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | permută | (să)permute | permutau | permutară | permutaseră |