periorisí (periorisésc, periorisít), vb. – A limita, a circumscrie. Ngr. περιορίζω (Gáldi 226). Sec. XVIII, înv. verb tranzitivperiorisi
periorisit | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | periorisit | periorisitul | periorisită | periorisita |
plural | periorisiți | periorisiții | periorisite | periorisitele | |
genitiv-dativ | singular | periorisit | periorisitului | periorisite | periorisitei |
plural | periorisiți | periorisiților | periorisite | periorisitelor |