perimét, V. peremet. substantiv neutru perimet
perimét s. n., pl. periméte substantiv neutru perimet
PERIMÉT, perimete, s. n. Frânghie, funie de care sunt prinse cârligele carmacelor de pescuit. – Din rus. peremet. substantiv neutru perimet
perimet substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | perimet | perimetul |
plural | perimete | perimetele | |
genitiv-dativ | singular | perimet | perimetului |
plural | perimete | perimetelor |