PERIÉC s.m. (Ant.) Nume dat de greci unui locuitor al unei țări cucerite a cărui situație civilă era între cetățean și sclav. [Pron. -ri-ec. / < fr. périoeque, gr. perioikos < peri – împrejur, oikein – a locui]. substantiv masculinperiec
PERIÉC s. m. (ant.) țăran proprietar de pământ, negustor sau meșteșugar din regiunile de periferie ale statului spartan, om liber, dar lipsit de multe drepturi cetățenești. (< fr. périèque, gr. pericoikos) substantiv masculinperiec
periéc (-ri-ec) s. m., pl. periéci substantiv masculinperiec
PERIÉC, perieri, s. m. Persoană din Sparta antică aparținând unei categorii sociale de oameni liberi, dar lipsiți de drepturi politice. [Pr.: -ri-ec] – Din fr. périèque. substantiv masculinperiec
periec substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | periec | periecul |
plural | perieci | periecii | |
genitiv-dativ | singular | periec | periecului |
plural | perieci | periecilor |