perícol (perícole), s. f. – Primejdie. – Var. mr. pericul. It. pericolo. – Der. periculos, adj., din it. pericoloso. substantiv neutru pericol
PERÍCOL s.n. Primejdie. [Var. pericul s.n. / < lat. periculum, cf. it. pericolo]. substantiv neutru pericol
PERÍCOL s. n. primejdie. (< lat. periculum, it. pericole) substantiv neutru pericol
*perícul n., pl. e (lat. perículum; it. pericolo; fr. péril). Primejdie, situațiune care poate aduce moarte, nimicire saŭ stricăcĭune: un om în pericul [!] de moarte, o corabie în pericul de naufragiŭ. Cu periculu vĭețiĭ, riscîndu-țĭ, expunîndu-țĭ vĭața. – Și perícol. substantiv neutru pericul
perícol s. n., pl. perícole substantiv neutru pericol
pericol n. primejdie, ceeace expune la un accident sau la o nenorocire. substantiv neutru pericol
PERÍCOL, pericole, s. n. Situație, întâmplare care pune sau poate pune în primejdie existența, integritatea cuiva sau a ceva; primejdie, amenințare. ♦ Pericol social = caracterul unei acțiuni sau inacțiuni prin care se aduce atingere suveranității, independenței sau unității statului, persoanei și drepturilor acestuia și în general ordinii de drept. ♦ (Rar) Risc. – Din lat. periculum, it. pericolo. substantiv neutru pericol
| pericol substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | pericol | pericolul |
| plural | pericole | pericolele | |
| genitiv-dativ | singular | pericol | pericolului |
| plural | pericole | pericolelor | |