PERFORÁȚIE s.f. Perforare; gaură realizată prin perforare. ♦ (Med.) Mic orificiu într-un organ cavitar sau viscer, apărut în urma unui proces inflamator, traumatic etc. [Gen. -iei, var. perforațiune s.f. / cf. fr. perforation]. substantiv femininperforație
PERFORÁȚIE s. f. perforare; gaură realizată prin perforare. ◊ (med.) mic orificiu într-un organ cavitar sau în viscere, apărut în urma unui proces patologic. (< fr. perforation, lat. perforatio) substantiv femininperforație
perforáție (-ți-e) s. f., art. perforáția (-ți-a), g.-d. art. perforáției; pl. perforáții, art. perforáțiile (-ți-i-) substantiv femininperforație
PERFORÁȚIE, perforații, s. f. Perforare; (concr.) gaură făcută prin perforare. ♦ (Med.) Găurire a unui organ, a unui țesut, a unui os, a unei membrane în urma unui proces patologic; (concr.) gaură, orificiu astfel apărut. [Var.: perforațiúne s. f.] – Din fr. perforation. substantiv femininperforație
*perforațiúne f. (lat. perforátio, -ónis). Acțiunea de a perfora. – Și -áție, dar ob. -áre. substantiv femininperforațiune
perforați(un)e f. Med. ruptură accidentală într´un organ: perforațiunea intestinului. substantiv femininperforațiune
perforație | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | perforație | perforația |
plural | perforații | perforațiile | |
genitiv-dativ | singular | perforații | perforației |
plural | perforații | perforațiilor |