PERFECTÍV adj.n. (Despre aspectul verbelor) Care exprimă acțiunea însăși a verbului, eliminând noțiunea de durată și insistând mai mult asupra începutului și a sfârșitului, a rezultatului acțiunii; (despre verbe) care are acest aspect. [Cf. fr. perfectif]. adjectivperfectiv
PERFECTÍV, -Ă adj. (despre verbe) care exprimă acțiunea, eliminând noțiunea de durată și de desfășurare și insistând asupra începutului și sfârșitului ei. (< fr. perfectif, germ. perfektiv) adjectivperfectiv
!perfectív1 adj. m.; f. perfectívă, pl. perfectíve adjectivperfectiv
*perfectív2 s. n. adjectivperfectiv
PERFECTÍV, -Ă, perfectivi, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Despre aspectul, sensul verbelor) Care exprimă acțiunea verbului eliminând noțiunea de durată și de desfășurare, insistând asupra începutului și sfârșitului ei, a rezultatului ei; (despre verbe) care are acest aspect. 2. S. n. Verb care are aspect perfectiv. – Din fr. perfectif, germ. perfektiv. adjectivperfectiv
perfectiv adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | perfectiv | perfectivul | perfectivă | perfectiva |
plural | perfectivi | perfectivii | perfective | perfectivele | |
genitiv-dativ | singular | perfectiv | perfectivului | perfective | perfectivei |
plural | perfectivi | perfectivilor | perfective | perfectivelor |