peremptoriu definitie

credit rapid online ifn

PEREMPTÓRIU, -IE adj. De netăgăduit; vădit, evident, neîndoielnic. [Pron. -riu. / cf. fr. péremptoire, lat. peremptorius]. adjectivperemptoriu

PEREMPTÓRIU, -IE adj. de netăgăduit; vădit, evident, neîndoielnic. (< lat. peremptorius, fr. péremptoire) adjectivperemptoriu

credit rapid online ifn

*peremptóriŭ, -ie adj. (lat. peremptorius. V. perimez). Jur. Relativ la perempțiune: excepțiune peremptorie. Deciziv [!], contra căruĭa nu se poate replica: argument peremptoriŭ. Adv. În mod peremptoriŭ: a răspunde peremptoriŭ. adjectivperemptoriŭ

peremptóriu [riu pron. riu] (-remp-to-) adj. m., f. peremptórie (-ri-e); pl. m. și f. peremptórii adjectivperemptoriu

peremptoriu a. care decide definitiv, fără obiecțiune posibilă: răspuns peremptoriu. adjectivperemptoriu

PEREMPTÓRIU, -IE, peremptorii, adj. Care nu poate fi tăgăduit, combătut cu nimic (atât este de evident); vădit, evident. – Din lat. peremptorius, fr. péremptoire. adjectivperemptoriu

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiperemptoriu

peremptoriu  adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular peremptoriu peremptoriul peremptorie peremptoria
plural peremptorii peremptoriii peremptorii peremptoriile
genitiv-dativ singular peremptoriu peremptoriului peremptorii peremptoriei
plural peremptorii peremptoriilor peremptorii peremptoriilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z