peregrinare definitie

credit rapid online ifn

PEREGRINÁRE s.f. Acțiunea de a peregrina și rezultatul ei; rătăcire, călătorie; peregrinaj, peregrinație. [< peregrina]. substantiv femininperegrinare

peregrináre (-re-gri-) s. f., g.-d. art. peregrinắrii; pl. peregrinắri substantiv femininperegrinare

credit rapid online ifn

PEREGRINÁRE, peregrinări, s. f. Acțiunea de a peregrina; călătorie lungă prin locuri îndepărtate; peregrinație, peregrinaj. – V. peregrina. substantiv femininperegrinare

PEREGRINÁ vb. I. intr. A călători; a rătăci; a cutreiera ținuturi îndepărtate. ♦ A merge în pelerinaj. [< fr. pérégriner, lat. peregrinari]. verbperegrina

PEREGRINÁ vb. intr. a merge în pelerinaj. ◊ (p. ext.) a cutreiera ținuturi îndepărtate; a călători; a rătăci, a hoinări. (< fr. pérégriner, lat. peregrinari) verbperegrina

peregriná (a ~) (-re-gri-) vb., ind. prez. 3 peregrineáză verbperegrina

PEREGRINÁ, peregrinez, vb. I. Intranz. A cutreiera prin locuri îndepărtate; a colinda, a călători prin lume; a hoinări. ♦ (Rar) A merge în pelerinaj într-un loc sfânt. – Din fr. pérégriner, lat. peregrinari. verbperegrina

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiperegrinare

peregrinare  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular peregrinare peregrinarea
plural peregrinări peregrinările
genitiv-dativ singular peregrinări peregrinării
plural peregrinări peregrinărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z