peregrinare definitie
- Vezi aici mai multe sinonimeperegrinare
- Vezi aici mai multe rimeperegrinare
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cupe
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuper
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cure
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuare
PEREGRINÁRE s.f. Acțiunea de a peregrina și rezultatul ei; rătăcire, călătorie; peregrinaj, peregrinație. [< peregrina]. substantiv femininperegrinare
peregrináre (-re-gri-) s. f., g.-d. art. peregrinắrii; pl. peregrinắri substantiv femininperegrinare
PEREGRINÁRE, peregrinări, s. f. Acțiunea de a peregrina; călătorie lungă prin locuri îndepărtate; peregrinație, peregrinaj. – V. peregrina. substantiv femininperegrinare
PEREGRINÁ vb. I. intr. A călători; a rătăci; a cutreiera ținuturi îndepărtate. ♦ A merge în pelerinaj. [< fr. pérégriner, lat. peregrinari]. verbperegrina
PEREGRINÁ vb. intr. a merge în pelerinaj. ◊ (p. ext.) a cutreiera ținuturi îndepărtate; a călători; a rătăci, a hoinări. (< fr. pérégriner, lat. peregrinari) verbperegrina
peregriná (a ~) (-re-gri-) vb., ind. prez. 3 peregrineáză verbperegrina
PEREGRINÁ, peregrinez, vb. I. Intranz. A cutreiera prin locuri îndepărtate; a colinda, a călători prin lume; a hoinări. ♦ (Rar) A merge în pelerinaj într-un loc sfânt. – Din fr. pérégriner, lat. peregrinari. verbperegrina
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiperegrinare
| peregrinare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | peregrinare | peregrinarea |
| plural | peregrinări | peregrinările | |
| genitiv-dativ | singular | peregrinări | peregrinării |
| plural | peregrinări | peregrinărilor | |