PEREGRINÁJ s.n. 1. (Liv.) Pelerinaj. 2. Peregrinare. [Cf. it. pellegrinaggio]. substantiv neutruperegrinaj
PEREGRINÁJ s. n. peregrinare. (după it. pellegrinagio) substantiv neutruperegrinaj
peregrináj (călătorie lungă) (rar) (-re-gri-) s. n., pl. peregrináje substantiv neutruperegrinaj
PEREGRINÁJ, peregrinaje, s. n. (Rar) 1. Pelerinaj. 2. Peregrinare. [Var.: (înv.) peregrinágiu s. n.] – Peregrin + suf. -aj. Cf. it. pellegrinaggio. substantiv neutruperegrinaj
peregrinaj substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | peregrinaj | peregrinajul |
plural | peregrinaje | peregrinajele | |
genitiv-dativ | singular | peregrinaj | peregrinajului |
plural | peregrinaje | peregrinajelor |