peregrin definitie

credit rapid online ifn

*pelerín, -ă s. (fr. pelerin, d. lat. peregrinus, străin, călător, d. per, pin [!], și ager, agri, ogor; it. pelegrino, germ. pilgrim și pilger, rus. piligrim. V. agri-col). Călător pios la locurĭ sfinte saŭ venerate. – Rar peregrin. V. hagiŭ. substantiv masculinpelerin

PEREGRÍN s.m. (Liv.) Călător; nomad; pelerin. [Var. pelegrin s.m. / cf. fr. pérégrin, lat. peregrinus]. substantiv masculinperegrin

credit rapid online ifn

peregrín (peregríni), s. m. – Pelerin; drumeț. Lat. peregrinus (sec. XIX). E dubletul lui pelerin, s. m., din fr. pélerin.Der. peregrina, vb. (a călători în locuri depărtate, a face hagialîc); peregrinaj, s. n. (călătorie); pelerinaj, s. n. (hagialîc); pelerină, s. f., din fr. pèlerine. substantiv masculinperegrin

PEREGRÍN s. m. 1. (în dreptul roman) străin liber, lipsit de cetățenia romană sau de dreptul latin, dar care nu era socotit „inamic public”. 2. pelerin. ◊ călător. (< fr. pérégrin, lat. peregrinus) substantiv masculinperegrin

*peregrín, V. pelerin. substantiv masculinperegrin

peregrín (persoană care călătorește mult) (-re-grin) s. m., pl. peregríni substantiv masculinperegrin

peregrin m. V. pelerin. substantiv masculinperegrin

PEREGRÍN, peregrini, s. m. Persoană care călătorește mult (rătăcind din loc în loc); călător. ♦ (înv.) Pelerin. [Var.: pelegrín s. m.] – Din lat. peregrinus, fr. pérégrin, it. pellegrino. substantiv masculinperegrin

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiperegrin

peregrin  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular peregrin peregrinul
plural peregrini peregrinii
genitiv-dativ singular peregrin peregrinului
plural peregrini peregrinilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z