pereche definitie

peréche (peréchi), s. f. – 1. Grup de două obiecte sau persoane. – 2. Tovarăș; soț. – 3. Obiect alcătuit din două părți identice și simetrice. – 4. (Adj.) Par, multiplu de doi. – Var. păreche. Mr. păreacl’e, megl. părecl’ă. Lat. păricŭla (Diez, I, 306; Pușcariu 1266; Candrea-Dens., 1332; REW 6240); cf. it. parecchio, prov. parelh, fr. pareil, sp. parejo, port. parelho. – Der. nepereche, adj. (impar); împerechia, vb. (a forma un cuplu; înv., a opune, a înfrunta; a uni, a combina); împerechetură, s. f. (înv., discordie, vrajbă); desperechia, vb. (a decupla, a lăsa fără pereche). substantiv femininpereche

pereche, perechi s. f. (în jocurile cu zaruri) dublă. substantiv femininpereche

peréche, V. păreche. substantiv femininpereche

peréche s. f., art. peréchea, g.-d. art. peréchii; pl. peréchi substantiv femininpereche

păréche (est) și peréche (vest, Mold. sud) f. (lat. părcŭlus, -la, -lum adj., pop. pareclus, d. par, paris, păreche, egal, asemenea; it. parecchio, pv. pareih, fr. pareil, sp. parejo, bg. parelho. V. paritate). Doŭă ființe saŭ lucrurĭ considerate la un loc: o păreche de boĭ, de găinĭ, de ghete, de mănușĭ. Reuniune de doŭă persoane unite pin [!] ceva, ca doĭ soțĭ, doĭ amicĭ orĭ un dansator cu o dansatoare: o păreche potrivită. O păreche de case (Pop.), o casă, un rînd de case. O păreche de foarfecĭ, un foarfece. O păreche de pantalonĭ, de izmene, un rînd de pantalonĭ, de izmene. Fără pereche, fără seamăn, fără asemănare: un bețiv fără pereche. V. terchea-berchea. substantiv femininpăreche

pereche f. 1. două ființe sau două lucruri de acelaș fel luate împreună: o pereche de boi, o pereche de case; 2. bărbatul și femeia: e o pereche potrivită; 3. asemănare: leneș fără pereche CR. [Vechiu rom. păreache = lat. PARICULA]. substantiv femininpereche

PERÉCHE, perechi, s. f. (De obicei urmat de determinări). 1. (Adesea cu valoare de num. card.) Grup de două ființe de același fel. ♦ (Adverbial; cu valoare de num. distributiv) în grup de doi, doi câte doi. ♦ Spec. Cuplu de dansatori. ♦ Grup format din două părți sau organe identice și simetrice ale (corpului) unei ființe. ◊ (O) pereche de palme = două lovituri succesive aplicate cuiva (pe obraz) cu palma. 2. Grup format din două exemplare din același fel de obiecte. ♦ Spec. Grup de obiecte de același fel, care formează o unitate, folosindu-se împreună. 3. Fiecare dintre cele ființe, două obiecte, două fenomene care formează un grup (unitar), considerate în raport cu cea de-a doua ființă, cu cel de-al doilea obiect etc.; ființă, obiect, fenomen care seamănă perfect cu altă ființă, cu alt obiect, cu alt fenomen. ◊ Loc. adj. Fără pereche = unic în felul său. ◊ Expr. A nu-și avea (sau afla etc.) pereche = a nu se putea compara cu nimic prin însușirile pe care le posedă; a nu avea seamăn. 4. Obiect alcătuit din două părți identice și simetrice unite între ele. ◊ Pereche de case = corp de case (care formează o unitate). Pereche de haine = costum de haine. Pereche de cărți = set, pachet de cărți de joc. 5. Grup format din doi indivizi de sex opus; cuplu. – Lat. paric(u)la. substantiv femininpereche