percepere definitie

*percép, -cepút, a -cépe v. tr. (lat. percipere, de unde vine și pricep, cu care se conjugă la fel). Rîdic [!], strîng, adun, încasez o taxă, un impozit. Fig. Aud, simt, prind: urechea percepe sunetele. verb tranzitivpercep

PERCÉPE vb. III. tr. 1. A încasa (un impozit, o taxă etc.). 2. A sesiza cu ajutorul simțurilor și al gândirii, prin reflectare nemijlocită, obiectele și fenomenele din realitatea înconjurătoare; a simți. [P.i. percép, conj. 3 -eapă. / < lat. percipere, cf. it. percepire, fr. percevoir]. verb tranzitivpercepe

PERCÉPE vb. tr. 1. a încasa (un impozit, o taxă). 2. a sesiza cu ajutorul simțurilor și al gândirii, obiectele și fenomenele lumii înconjurătoare. (< lat. percipere) verb tranzitivpercepe

percépe (percép, percepút), vb. – 1. A simți. – 2. A încasa, a primi. Lat. percipere (sec. XIX), dubletul neol. al lui pricepe. – Der. (din fr.) perceptibil, adj.; imperceptibil, adj.; perceptibilitate, s. f.; imperceptibilitate, s. f.; perceptiv, adj.; percepțiune, s. f.; percepție, s. f. (oficiu pentru impozite); perceptor, s. m. verb tranzitivpercepe

percépe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. percép, 1 pl. percépem; conj. prez. 3 să perceápă; ger. percepấnd; part. percepút verb tranzitivpercepe

percepe v. 1. a primi impresiunea obiectelor, sensațiunea ce ele cauzează: urechea percepe sonurile; 2. a ridica și strânge impozitele. verb tranzitivpercepe

PERCÉPE, percep, vb. III. Tranz. 1. A sesiza ceva cu ajutorul simțurilor și al gândirii, prin reflectare nemijlocită; p. ext. a înțelege, a pricepe. 2. A încasa un impozit sau o taxă oficială. – Din lat. percipere (după pricepe). verb tranzitivpercepe