PEPÍTA adj. invar. v. pepit. invariabilpepita
PEPÍTĂ s.f. Bucată de aur nativ. [< fr. pépite, germ. Pepita, cf. sp. pepita – grăunte]. substantiv femininpepită
*pepítă f., pl. e (fr. pépite, d. sp. pepita, sîmbure, din aceĭașĭ orig. cu fr. pépin. V. pepene). 1. Mare bucată de aur (saŭ și de alt metal) nativ pur. 2. (după germ. pepita-stoff). Stofă cadrilată. – Pop. și pipită și chear [!] ca adj. pantalonĭ pipițĭ (=cadrilațĭ). substantiv femininpepită
pepítă (bucată de aur) s. f., g.-d. art. pepítei; pl. pepíte substantiv femininpepită
pipită f. stofă cadrilată cu linii negre pe fund alb. [Origină necunoscută]. substantiv femininpipită
PEPÍTĂ, pepite, s. f. Bucată de metal (mai ales de aur) în stare nativă. – Din fr. pépite. substantiv femininpepită