pepene definitie

pépene m. (lat. pepo, *pépinis, îld. pepónis, pepene, zămos, d. vgr. pépon, pepene, harbuz orĭ zămos, adică „copt”, d. pépto, coc [pin [!] căldura soareluĭ], lat. *poquere, coquere, a coace; it. popóne = mellone, pepene; sp. pg. pepíno, castravete [lat. pop. pépenus, pepene, de unde, probabil, și fr pepin, sîmbure]; ngr. pepóni, de unde sîrb. pipun, pepene). Vest. Mold. sud. Fructu uneĭ plante cucurbitacee numită tot pepene, din care există doŭă varietpțĭ: pepenele galben (cúcumis melo), care seamănă cu bostanu (avînd la mijloc tot o mare cavitate în care se află semințele), cu mezu galben, gălbuĭ saŭ portocaliŭ, dulce și bun de mîncat după masă, originar din sudu Asiiĭ și numit în nordu Moldoveĭ zămos și zamuz, ĭar în Olt. numaĭ pepene (V. cantalup și caun); pepenele verde (citrullus vulgaris, cúcumis citrullus orĭ cucúrbita citrullus), cu coaja verde, plin în ăuntru [!], cu sîmburiĭ în mez [!], cu mezu roș orĭ (maĭ rar) alb gălbuĭ, dulce, foarte apos și bun de mîncat după masă, originar din sudu Africiĭ și numit în nordu Moldoviĭ harbuz, ĭar în Olt. lúbeniță (V. boșar și bacîr). A scoate pe cineva dun pepenĭ (adică „de la paza pepenilor”), a-l enerva, a-l face să izbucnească de furie. Nord. Castravete (maĭ ales mare). substantiv masculinpepene

pépene (pépeni), s. m. – 1. Zemos (Cucurnis melo). – 2. Harbuz, lubeniță (Cucumis citrullus). – 3. (Mold. și Trans., rar) Castravecior (Cucumis sativus). – Mr. peapine, piponu, megl. pipon, pipoană. Lat. *pepĭnem, în loc de pĕpōnem (Densusianu, Hlr., 139; Pușcariu 1298; Candrea-Dens., 136; REW 6395), cf. it. pepone, fr. pépin „os”, sp., port. pepino, alb. pjepër (Philippide, II, 774). Lipsa diftongării lui o nu a fost explicată. Der. rom. pornind de la ngr. πεππώνι, cf. bg. pipun, sb., slov. pipon și dial. (Miklosich, Fremdw., 118; Domaschke 138; Iordan, Dift., 114) nu prezintă mai puține dificultăți. Der. pepenar, s. m. (vînzător de pepeni); pepenărie, s. f. (bostănărie, harbuzărie); pepenea, s. f. (plantă, Spiraea ulmaria); pepenel, s. m. (papanaș; Olt., varietate de prune); pepenos, adj. (cărnos, îndesat). substantiv masculinpepene

pépene s. m., pl. pépeni substantiv masculinpepene

pepene m. 1. plantă din fam. cucurbitaceelor cu tulpina întinsă pe pământ și acățătoare prin cârcei, având două varietăți: pepene galben sau zămos (Mold.) cu fructul mare, globulos sau oval, neted sau sgrăbunțos, cu miezul suculent, dulce, de o coloare albă sau galbenă (Cucumis melo) și pepene verde, numit încă harbuz (Mold.) și lubeniță (Olt. și Tr.), cu fructul globulos sau lungăreț, de coloare verde închis sau deschis, cu carnea roșie sau galbenă, dulce și foarte suculentă (Cucumis citrullus); fig. a scoate din pepeni, a face pe cineva să-și piarză cumpătul; 2. Mold. Buc. castravete. [Lat. vulg. PEPENUS = clasic PEPONEM]. substantiv masculinpepene

PÉPENE, pepeni, s. m. 1. Numele a două specii de plante erbacee din familia cucurbitaceelor, cu tulpină târâtoare lungă și cu fructe comestibile; a) (de obicei determinat prin „galben”) plantă originară din Asia tropicală, cu tulpina acoperită cu peri aspri, cu fructul mare, sferic sau oval, cu coaja galbenă sau verzuie, cu miezul alb, verde sau galben, dulce, parfumat și suculent (Cucumis melo); b) (de obicei determinat prin „verde”) plantă originară din sudul Africii, cu frunzele adânc crestate, cu fructul mare, sferic sau oval, având coaja verde și miezul roșu sau galben, dulce și foarte zemos; harbuz, lubeniță, bostan (Citrullus vulgaris); p. restr. fructul acestor plante. ◊ Expr. Gras ca pepenele (sau ca un pepene) sau pepene de gras (sau gras pepene) = foarte gras. (Fam.) A-și ieși (sau a scoate pe cineva) din pepeni = a-și pierde (sau a face pe cineva să-și piardă) răbdarea, a (se) enerva, a-și ieși (sau a scoate pe cineva) din fire. (Fam.) A ieși (sau a ajunge etc.) la pepeni = a face o afacere proastă, a nu reuși într-o acțiune. 2. (Reg.) Dovleac. 3. (Reg.) Castravete. – Din lat. pepo, *pepinis. substantiv masculinpepene

a scoate (pe cineva) din fire / din sărite / din pepeni expr. a enerva, a irita, a înfuria. substantiv masculinascoate

pepene de gras expr. foarte gras. substantiv masculinpepenedegras

a ieși la pepeni expr. 1. a face o afacere proastă, a nu reuși într-o acțiune. 2. a sărăci. substantiv masculinaieșilapepeni

a-și ieși din fire / din pepeni / din țâțâni expr. a se înfuria, a-și pierde cumpătul substantiv masculinașiieșidinfire

a ajunge la covrigi / la pepeni expr. a sărăci, a se ruina substantiv masculinaajungelacovrigi

a scoate la covrigi / la pepeni expr. (pop.) a sărăci (pe cineva), a ruina. substantiv masculinascoatelacovrigi