penultim definitie

PENÚLTIM, -Ă adj. De dinaintea celui din urmă. [< lat. paenultimus, cf. fr. pénultième]. adjectiv penultim

PENÚLTIM, -Ă adj. de dinaintea celui din urmă. (< lat. paenultimus) adjectiv penultim

!penúltim (pe-nul-/pen-ul-) adj. m., pl. penúltimi; f. penúltimă, pl. penúltime adjectiv penultim

*penúltim, -ă adj. (lat. paenúltimus, d. paene, aproape, și últimus, ultim). Al doilea din urmă. S. f. Gram. Silaba a doŭa din urmă, ca nul în penultim. adjectiv penultim

penultim a. înainte de cel din urmă. ║ penultimă f. silaba penultimă a unei vorbe sau a unui vers. adjectiv penultim

PENÚLTIM, -Ă, penultimi, -e, adj. Care este înaintea celui din urmă, al doilea din urmă. – Din lat. paenultimus. adjectiv penultim

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului penultim

penultim   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular penultim penultimul penultimă penultima
plural penultimi penultimii penultime penultimele
genitiv-dativ singular penultim penultimului penultime penultimei
plural penultimi penultimilor penultime penultimelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z