PENTAGRÁMĂ s.f. Figură geometrică în formă de stea cu cinci colțuri. [< fr. pentagramme, cf. gr. pente – cinci, gramma – scriere]. substantiv femininpentagramă
PENTAGRÁMĂ s. f. 1. figură simbolică în formă de stea cu cinci colțuri. 2. (muz.) portativ de cinci linii. (< fr. pentagramme, it. pentagramma) substantiv femininpentagramă
pentagrámă (-ta-gra-) s. f., g.-d. art. pentagrámei; pl. pentagráme substantiv femininpentagramă
pentagramă f. figură compusă din două triunghiuri ecvilaterale și întrecrucișate. substantiv femininpentagramă
PENTAGRÁMĂ, pentagrame, s. f. 1. Stea în cinci colțuri, semn mistic în Vechiul Orient, exprimând împreunarea lucrurilor inegale, care era emblema pitagoreicilor și căreia în superstițiile medievale i se atribuiau funcții apotropaice. 2. Denumire pentru notația muzicală care are cinci rânduri orizontale, paralele, pe care se scriu notele și pauzele muzicale. – Din fr. pentagramme. substantiv femininpentagramă
pentagramă | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | pentagramă | pentagrama |
plural | pentagrame | pentagramele | |
genitiv-dativ | singular | pentagrame | pentagramei |
plural | pentagrame | pentagramelor |