PENTACLORÚRĂ s.f. Clorură a cărei moleculă conține cinci atomi de clor. [< fr. pentachlorure]. substantiv femininpentaclorură
PENTACLORÚRĂ s. f. clorură conținând în moleculă cinci atomi de clor. (< fr. pentachlorure) substantiv femininpentaclorură
PENTACLORÚRĂ, pentacloruri, s. f. (Chim.) Clorură a elementelor pentavalente. – Din fr. pentachlorure. substantiv femininpentaclorură
pentaclorură | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | pentaclorură | pentaclorura |
plural | pentacloruri | pentaclorurile | |
genitiv-dativ | singular | pentacloruri | pentaclorurii |
plural | pentacloruri | pentaclorurilor |