pensula definitie
- Vezi aici mai multe sinonimepensula
- Vezi aici mai multe rimepensula
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cupe
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cupen
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cula
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuula
PÉNSULĂ s.f. Unealtă formată dintr-un smoc de fire de păr legate de un mâner, cu care se pictează, se întinde un clei etc. 2. (Fig.; liv.) Pensulație (1) [în DN]. [< germ. Pinsel]. substantiv femininpensulă
PÉNSULĂ s. f. unealtă dintr-un smoc de fire de păr legate de un mâner, cu care se pictează, se întinde un clei etc. (< germ. Pinsel) substantiv femininpensulă
pénsulă (pénsule), s. f. – Pămătuf, penel. Germ. Pinsel. substantiv femininpensulă
*pénsulă f., pl. e (germ. pinsel, d. lat. penicillus și -illum, de unde și fr. pinceau, a. î.). Condeĭ, penel, periuță de văpsit [!] orĭ de pictat. V. bidinea. substantiv femininpensulă
pénsulă s. f., g.-d. art. pénsulei; pl. pénsule substantiv femininpensulă
pensulă f. penel. [Nemț. PINSEL]. substantiv femininpensulă
PÉNSULĂ, pensule, s. f. Instrument alcătuit dintr-un smoc de fire de păr sau de material plastic prinse într-o coadă de lemn sau de metal, care servește mai ales la întinderea vopselelor și a lacurilor pe o suprafață. – Din germ. Pinsel. substantiv femininpensulă
PENSULÁ vb. I. tr. 1. A întinde cu pensula pe o suprafață, un strat de vopsea, lac etc.; a vopsi, a colora cu pensula. 2. (Med.) A badijona cu un dezinfectant. [< pensulă]. verb tranzitivpensula
PENSULÁ vb. tr. 1. a întinde cu pensula pe o suprafață un strat de vopsea, lac etc.; a colora cu pensula. 2. (med.) a badijona. (< pensulă) verb tranzitivpensula
pensulá (a ~) vb., ind. prez. 3 pensuleáză verb tranzitivpensula
PENSULÁ, pensulez, vb. I. Tranz. 1. A întinde cu pensula pe o suprafață im strat de vopsea, de lac; a colora cu pensula. 2. A badijona cu un dezinfectant. – Din pensulă. verb tranzitivpensula
*pensuléz v. tr. (d. pensulă; germ. pinseln). Ung o rană, maĭ ales amigdalele gîtuluĭ, cu un pomătuf [!] de vată muĭat în tinctură de ĭod ș. a. V. încondeĭez. verb tranzitivpensulez
Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluipensula
| pensula substantiv feminin | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a)pensula | pensulare | pensulat | pensulând | singular | plural | ||
| pensulând | pensulați | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | pensulez | (să)pensulez | pensulam | pensulai | pensulasem | |
| a II-a (tu) | pensulezi | (să)pensulezi | pensulai | pensulași | pensulaseși | ||
| a III-a (el, ea) | pensulează | (să)pensulai | pensula | pensulă | pensulase | ||
| plural | I (noi) | pensulăm | (să)pensulăm | pensulam | pensularăm | pensulaserăm | |
| a II-a (voi) | pensulați | (să)pensulați | pensulați | pensularăți | pensulaserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | pensulează | (să)pensuleze | pensulau | pensulară | pensulaseră | ||