pensa definitie
- Vezi aici mai multe rimepensa
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cupe
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cupen
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cusa
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cunsa
PÉNSĂ s.f. 1. Mic instrument de metal compus din două brațe unite la unul dintre capete, care servește pentru a prinde obiecte de dimensiuni mici, marginile unei răni etc. 2. Cută interioară la o haină, făcută pentru a o fasona într-un anumit fel. 3. Extremitatea cleștilor racilor, homarilor sau ale scorpionilor. [< fr. pince < pincer – a prinde, a strânge]. substantiv femininpensă
pénsă s. f., g.-d. art. pénsei; pl. pénse substantiv femininpensă
PÉNSĂ s. f. 1. mic instrument de metal din două brațe unite la unul dintre capete, pentru a prinde obiecte de dimensiuni mici, marginile unei răni etc. 2. cută interioară la o haină, pentru a o fasona într-un anumit fel. 3. extremitatea cleștilor racilor, homarilor sau ale scorpionilor. (< fr. pince) substantiv femininpensă
PÉNSĂ, pense, s. f. 1. Mic instrument de metal compus din două brațe îmbinate la un capăt sau încheiate în formă de foarfece, folosit (în medicină, în tehnică) pentru a prinde sau a fixa obiecte mici sau substanțe care nu pot fi luate cu mâna. 2. (În croitorie) Cută scurtă interioară, ascuțită la un capăt sau la amândouă, prin care se mulează pe corp un obiect de îmbrăcăminte. – Din fr. pince. substantiv femininpensă
PENSÁ vb. I. tr. 1. (Med.) A apuca și a strânge cu pensa (pielea, un organ etc.). 2. A smulge (sprincenele) cu penseta. 3. A face pense (2). [< fr. pincer]. verb tranzitivpensa
PENSÁ vb. tr. 1. (med.) a apuca și a strânge cu pensa. 2. a smulge (sprâncenele) cu penseta. 3. a face pense (2). (< fr. pincer) verb tranzitivpensa
pensá (a ~) vb., ind. prez. 3 penseáză verb tranzitivpensa
PENSÁ, pensez, vb. I. 1. Tranz. A prinde, a apuca (și a strânge), a scoate, a smulge ceva cu pensa (1). 2. Tranz. A face pense (2) la un obiect de îmbrăcăminte. 3. Tranz și refl. A(-și) smulge fire de păr, de obicei din sprâncene, cu penseta. – Din fr. pincer. verb tranzitivpensa
Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluipensa
| pensa substantiv feminin | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a)pensa | pensare | pensat | pensând | singular | plural | ||
| pensând | pensați | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | pensez | (să)pensez | pensam | pensai | pensasem | |
| a II-a (tu) | pensezi | (să)pensezi | pensai | pensași | pensaseși | ||
| a III-a (el, ea) | pensează | (să)pensai | pensa | pensă | pensase | ||
| plural | I (noi) | pensăm | (să)pensăm | pensam | pensarăm | pensaserăm | |
| a II-a (voi) | pensați | (să)pensați | pensați | pensarăți | pensaserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | pensează | (să)penseze | pensau | pensară | pensaseră | ||