PENITENCIÁR, -Ă adj. Referitor la penitenciar, de penitenciar. [< fr. pénitentiaire]. adjectivpenitenciar
PENITENCIÁR, -Ă I. adj. referitor la penitenciar (II). II. s. n. închisoare. (< fr. pénitentiaire, /II/ pénitencier) adjectivpenitenciar
*penitenciár, -ă adj. (fr. péntentiaire [adj.] și infl. de ortografia luĭ pénitencier [subst.], penitenciar, d. pénitence, penitență). Penitențiar, relativ la penitenciare: regimu penitenciar. Penitenciar n., pl. e (fr. pénitencier). Închisoare făcută ca să-ĭ aducă pe deținuțĭ la penitență, închisoare (gros [!]) în general. adjectivpenitenciar
penitenciár1 (-ci-ar) adj. m., pl. pentienciári; f. penitenciáră, pl. penitenciáre adjectivpenitenciar
penitenciár2 (-ci-ar) s. n., pl. penitenciáre adjectivpenitenciar
penitenciar n. casă de detențiune cu scopul de a reforma educațiunea morală a deținuților: penitenciarul dela Ocna, Telega și Văcărești. adjectivpenitenciar
PENITENCIÁR, -Ă, penitenciari, -e, s. n., adj. 1. S. n. închisoare. 2. Adj. Care se referă la închisoare, care aparține închisorii. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. pénitencier. adjectivpenitenciar
penitenciar adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | penitenciar | penitenciarul | penitenciară | penitenciara |
plural | penitenciari | penitenciarii | penitenciare | penitenciarele | |
genitiv-dativ | singular | penitenciar | penitenciarului | penitenciare | penitenciarei |
plural | penitenciari | penitenciarilor | penitenciare | penitenciarelor |