PENÍBIL, -Ă adj. Care provoacă o impresie neplăcută; greu de suportat, apăsător. [Cf. fr. pénible]. adjectivpenibil
PENÍBIL, -Ă adj. care provoacă o impresie neplăcută; supărător, jenant. (< fr. pénible) adjectivpenibil
*peníbil, -ă adj. (fr. pénible, d. peine, pedeapsă, suferință, lat. poena. V. puníbil). Ostenitor, greŭ, plicticos: muncă penibilă, versurĭ penibile. Fig. Nesuferit, regretabil: aceste vorbe cauzară o impresiune penibilă în toată sala. Adv. În mod penibil: a scrie penibil. adjectivpenibil
peníbil adj. m., pl. peníbili; f. peníbilă, pl. peníbile adjectivpenibil
penibil a. 1. care cauzează durere: sensațiune penibilă; 2. fig. greoiu: stil penibil. adjectivpenibil
PENIBÍL, -Ă, penibili, -e, adj. Care provoacă o impresie neplăcută, supărătoare; greu de suportat, apăsător, jenant. – Din fr. pénible. adjectivpenibil
penibil adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | penibil | penibilul | penibilă | penibila |
plural | penibili | penibilii | penibile | penibilele | |
genitiv-dativ | singular | penibil | penibilului | penibile | penibilei |
plural | penibili | penibililor | penibile | penibilelor |