penal definitie

PENÁL, -Ă adj. Cu caracter represiv; care se referă la infracțiuni sancționate cu pedepse. ♦ Drept penal = ramură a științei dreptului care studiază normele juridice cu caracter represiv; cod penal = ansamblul principalelor norme juridice care definesc infracțiunile și stabilesc sancționarea lor. // s.n. Drept penal. [Cf. fr. pénal, lat. poenalis < poena – pedeapsă]. adjectiv penal

PENÁL, -Ă I. adj. referitor la infracțiuni sancționate cu pedepse. ♦ drept ~ = ramură a științei dreptului care studiază normele juridice cu caracter represiv; cod ~ = ansamblul principalelor norme juridice care definesc infracțiunile și stabilesc sancționarea lor; fapt ~ = infracțiune. II. s. n. drept penal. (< fr. pénal, lat. poenalis) adjectiv penal

PENÁL s.n. v. penar. adjectiv penal

penál adj. m., pl. penáli; f. penálă, pl. penále adjectiv penal

penal a. care supune la o pedeapsă: lege penală. adjectiv penal

*penál, -ă adj. (lat. poenalis, d. poena, pedeapsă. V. punibil). Care te supune pedepseĭ: fapt, proces penal. În penal, în materie penală. Codu penal, codu care tratează despre pedepsele delincŭenților și criminalilor. Adv. În materie penală; din punct de vedere penal. adjectiv penal

PENÁL, -Ă, penali, -e, adj. Referitor la infracțiuni și la urmărirea și pedepsirea infractorilor. ◊ Drept penal (și substantivat, n.) = ramură a științei dreptului care studiază normele juridice cu caracter represiv. Cod penal = ansamblul principalelor norme juridice care definesc infracțiunile și stabilesc sancțiunile lor. Proces penal sau acțiune penală = acțiune în justiție pornită împotriva unui infractor cu scopul de a obține pedepsirea lui potrivit legilor în vigoare. Fapt penal = infracțiune. Sancțiune penală = pedeapsă prevăzută de Codul penal. Clauză penală = clauză prin care părțile dintr-un contract convin ca, în caz de neexecutare, debitorul să-i dea creditorului un anumit lucru (de obicei o anumită sumă de bani). – Din lat. poenalis, ff. pénal. adjectiv penal

femeie / fetiță penală expr. (deț.) 1. homosexual pasiv. 2. om fricos, care se lasă ușor intimidat și dominat. adjectiv femeie

penală, penale s. f. (deț.) 1. țigară din hârtie de ziar și tutunul recuperat de la mai multe mucuri de țigări. 2. homosexual pasiv. adjectiv penală

jeg penal expr. (deț., peior.) individ dezorientat / murdar, neîngrijit; fără personalitate. adjectiv jegpenal

gită penală expr. (intl.) prostănac, nerod, nătărău. adjectiv gităpenală

jartea penală expr. (deț.) homosexual pasiv. adjectiv jarteapenală

coardă penală expr. (peior.) 1. prostituată luată în vizorul poliției. 2. (deț.) homosexual pasiv. adjectiv coardăpenală

țigară penală expr. (deț.) țigară răsucită manual din tutunul adunat din chiștoace. adjectiv țigarăpenală

conducte penale expr. (deț.) macaroane. adjectiv conductepenale

șampanie penală expr. (deț.) băutură obținută din amestecul de pastă de dinți, lămâie și zahăr. adjectiv șampaniepenală

zdreanță penală expr. (peior.) 1. prostituată de ultimă speță. 2. individ declasat. 3. infractor. adjectiv zdreanțăpenală

CONDAMNARE PENALĂ băț, boabă, patalama, porție, trofeu. adjectiv condamnarepenală

A EXECUTA O CONDAMNARE PENALĂ a se exila, a face pușcăria cu berilă, a fi în postul mare, a intra în postul cel mare, a merge la reciclare, a sta la naftalină. adjectiv aexecutaocondamnarepenală